În lunile reci, mierea este unul dintre produsele folosite frecvent atunci când apar primele semne de răceală, în special tusea și iritația în gât. Popularitatea acestui remediu tradițional are și o explicație științifică: cercetările arată că mierea poate ameliora tusea asociată infecțiilor respiratorii, deși nu vindecă infecția și nu împiedică apariția răcelilor.
Unul dintre motivele pentru care mierea poate calma tusea ține de consistența sa. Fiind vâscoasă, aceasta poate acoperi temporar mucoasa gâtului și reduce senzația de iritație care declanșează tusea. Efectul este simptomatic, nu unul antiviral: mierea nu elimină virusurile și nu scurtează în mod demonstrat evoluția tuturor infecțiilor respiratorii.
Eficiența sa a fost analizată și în cercetări medicale. O analiză publicată în revista BMJ Evidence-Based Medicine, care a inclus 14 studii, a constatat că mierea poate reduce frecvența și intensitatea tusei în infecțiile căilor respiratorii superioare, în comparație cu îngrijirea obișnuită. Totuși, autorii au menționat că sunt necesare studii suplimentare, în special pentru a compara efectele mierii cu cele ale unui placebo. Cele mai multe dovezi provin din cercetări care au inclus copii.
Cum o consumăm pentru a beneficia de efectul calmant?
Mierea poate fi consumată ca atare sau adăugată într-un ceai ori într-o altă băutură caldă. În cazul tusei, o cantitate mică poate calma temporar gâtul, iar o băutură caldă poate contribui suplimentar la ameliorarea senzației de disconfort. Combinația cu lămâie este populară, însă nu există dovezi solide că asocierea celor două produse tratează răceala mai eficient decât mierea consumată simplu.
Nu există o doză universală de miere recomandată pentru prevenirea sau tratarea răcelilor. De asemenea, nu este necesar să consumăm cantități mari pentru a obține un eventual efect calmant. Mierea rămâne un produs bogat în zaharuri, iar Organizația Mondială a Sănătății include zaharurile din miere în categoria zaharurilor libere, al căror consum trebuie limitat.
Un alt aspect important este că mierea nu este recomandată copiilor sub un an, nici măcar în cantități mici sau amestecată în ceai. Aceasta poate conține spori ai bacteriei Clostridium botulinum, care pot provoca botulism infantil, o afecțiune rară, dar gravă. Persoanele cu diabet trebuie, la rândul lor, să țină cont de conținutul de zaharuri și să o includă în alimentație în funcție de recomandările medicale.
Pe lângă glucoză și fructoză, care reprezintă cea mai mare parte a zaharurilor din compoziția sa, mierea conține apă, enzime, aminoacizi, acizi organici, vitamine și minerale în cantități mici. Aceasta include și polifenoli, compuși cu proprietăți antioxidante. Compoziția și concentrația acestor substanțe diferă în funcție de plantele din care provine nectarul, astfel că sortimentele de miere pot avea culori, arome și proprietăți diferite.
