În ultimele zile, una dintre cele mai importante decizii administrative adoptate în Republica Moldova a trecut aproape neobservată din perspectiva implicațiilor sale juridice. Consiliul pentru Examinarea Investițiilor de Importanță pentru Securitatea Statului (CEIISS) a dispus, potrivit informațiilor comunicate public, ca fondatorii FlyOne, cel mai mare operator aerian privat din țară, să își înstrăineze integral participațiile în termen de 90 de zile.
Decizia, adoptată la 22 iunie 2026 și confirmată ulterior de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, este motivată prin considerente de securitate a statului, chiar dacă nu are niciun suport legal în acest sens.
Dincolo de efectele comerciale imediate, documentele oficiale mută discuția într-o zonă mult mai sensibilă: modul în care a fost aplicată Legea nr. 174/2021 și limitele în care statul își poate exercita competențele atunci când intervine asupra dreptului de proprietate.
Cele două perspective asupra cazului FlyOne
Dosarul FlyOne poate fi privit din două perspective complementare.
Prima perspectivă se referă la contextul economic și politic în care apare această decizie.
Politicianul Dragoș Galbur a susținut public că intenția de obligare a fondatorilor FlyOne să își înstrăineze acțiunile ar putea favoriza intrarea pe piață a unui nou operator aerian. În sprijinul acestei ipoteze, el invocă înregistrarea, în ianuarie 2026, a companiei Polaris Aviation Group SRL, administrată de fiul fostului ministru Marcel Răducan, precum și faptul că fostul prim-ministru Dorin Recean a fost numit luna aceasta în Consiliul de Administrație al MoldATSA, întreprinderea care gestionează serviciile de navigație aeriană.
Aceste elemente nu demonstrează existența unei acțiuni coordonate și nici a unui conflict de interese. Ele explică însă contextul în care decizia CEIISS este interpretată în spațiul public și motivele pentru care cazul a depășit limitele unui litigiu administrativ obișnuit.
În lipsa unor probe directe, orice legătură între aceste evenimente rămâne, în acest moment, la nivel de ipoteză.
A doua perspectivă este despre fundamentul juridic al deciziei. Dincolo de contextul politic și economic, documentele oficiale permit o analiză separată a temeiului juridic invocat de autorități.
CEIISS și-a fundamentat intervenția pe Legea nr. 174/2021 privind mecanismul de examinare a investițiilor de importanță pentru securitatea statului.
Legea a fost concepută pentru controlul investițiilor care pot afecta securitatea națională. Ea stabilește două condiții cumulative pentru intervenția statului: existența unei operațiuni investiționale sau a unei dobândiri de control și desfășurarea acesteia într-un domeniu de importanță strategică.
Din documentele disponibile rezultă însă că, la momentul inițierii procedurii, FlyOne nu derula o tranzacție de achiziție și nu-și modifica structura acționariatului. Compania își continua activitatea obișnuită de operator aerian.
Această situație face ca analiza să se concentreze asupra unui aspect esențial: dacă mecanismul prevăzut de Legea nr. 174/2021 putea fi aplicat în lipsa unei investiții sau a unei schimbări de control care să activeze procedura prevăzută de lege.
De fapt, autoritățile au utilizat procedura de examinare din oficiu. Interpretarea are consecințe importante. În practică, ea înseamnă că statul poate verifica structura acționariatului unei companii chiar și în lipsa unei tranzacții care să activeze mecanismul prevăzut de lege (în lipsa de facto a unei investiții în domeniile importante pentru securitatea statului, depășind astfel cadrul legal).
Această interpretare ar putea deveni unul dintre principalele puncte de dispută într-un eventual litigiu, deoarece instanța va trebui să stabilească dacă autoritățile au dreptul de a examina și decide cu privire la activități investiționale care nu fac obiectul de reglementare al legii (de exemplu, dacă am aplica aceeași logică, ar trebui să stabilim și cine are dreptul să cumpere o casă de locuit și cine nu).
Prevederi dintr-o lege abrogată apar în motivarea deciziei
Există însă un aspect care poate fi verificat obiectiv și care nu depinde de interpretări.
Procesul-verbal nr. 37 din 22 iunie 2026, prin care CEIISS a adoptat decizia privind FlyOne, invocă drept temei juridic Legea nr. 618/1995 privind securitatea statului.
Această lege fusese însă abrogată integral în octombrie 2025, cu aproximativ opt luni înainte de adoptarea hotărârii.
Prin urmare, unul dintre actele normative citate în fundamentarea deciziei nu mai era în vigoare la data emiterii acesteia.
Dar, din analiza textului legal și a cadrului normativ aplicabil rezultă că trimiterea la Legea nr. 618/1995 din procesul-verbal al CEIISS nu este un element izolat, ci consecința unei necorelări legislative mai largi. Deși legea a fost abrogată în 2025, o parte din legislația conexă nu a fost ajustată integral pentru a elimina trimiterile rămase la vechiul cadru normativ.
În acest context, Legea nr. 174/2021 continuă să conțină referințe la dispoziții dintr-un act normativ ieșit din vigoare, ceea ce explică de ce aceste prevederi au fost preluate și în fundamentarea deciziei privind FlyOne.
Ce spune ministerul de resort
Solicitat să explice această situație, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a declarat pentru Bani.md că abrogarea legii nu afectează valabilitatea deciziei, deoarece domeniul este reglementat în prezent printr-un nou act normativ.
Până la acest moment, ministerul nu a explicat cu argumente solide ci doar evaziv de ce procesul-verbal face trimitere la un act normativ abrogat și nici dacă această referire reprezintă o eroare sau rezultatul utilizării unei fundamentări juridice neactualizate.
Este de notat că legea nouă, la care face referire Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale într-o declarație pentru presă, nu conține prevederi, definiții sau reglementări ale pericolelor deosebite pentru securitatea statului, astfel încât explicația dată presei de către minister nu își are confirmările necesare.
Această clarificare este importantă deoarece legalitatea unui act administrativ este analizată prin raportare la normele aflate în vigoare la data emiterii lui.
Dacă instanța va aprecia că temeiul juridic utilizat este afectat de această neconcordanță, aspectul poate avea relevanță în examinarea legalității întregii proceduri.
De ce contează acest caz
Dosarul FlyOne nu mai poate fi considerat doar un conflict între autorități și acționarii unei companii.
Ceea ce îl face relevant este modul în care sunt utilizate instrumentele de control al investițiilor atunci când statul intervine asupra proprietății private într-un sector considerat strategic.
Dacă acest mecanism poate fi activat și în lipsa unei tranzacții sau a unei schimbări de control, atunci aria de intervenție a autorităților depășește cadrul descris explicit de lege.
În același timp, atunci când o decizie administrativă se sprijină pe un act normativ care nu mai este în vigoare, iar această trimitere nu este explicată sau corectată în mod explicit, problema depășește cazul concret și vizează felul în care autoritățile formulează și justifică actele pe care le emit.
Aceste elemente, după toate probabilitățile, urmează să fie analizate în instanță.
Hotărârea care va fi pronunțată nu va afecta doar evoluția unei companii aeriene, ci va clarifica și limitele în care statul poate interveni asupra investițiilor private pe motiv de securitate națională, dar și alte posibile consecințe, încă neclare, pentru Republica Moldova și mediul de afaceri.
