Margaret Hamilton, informaticiana care a coordonat dezvoltarea software-ului de bord pentru misiunile Apollo ale NASA, a murit la 90 de ani. Codul creat sub conducerea sa a avut un rol important în aselenizarea Apollo 11 și a contribuit la dezvoltarea principiilor care stau astăzi la baza ingineriei software.
Hamilton a murit pe 30 septembrie 2026, iar informația a fost făcută publică pe 7 octombrie de Massachusetts Institute of Technology (MIT).
Ea s-a alăturat în 1965 echipei de la MIT care lucra la software-ul de bord pentru programul Apollo. A început cu misiunile fără echipaj, apoi a ajuns să coordoneze echipele responsabile de programele utilizate în zborurile cu astronauți.
Una dintre principalele sale preocupări a fost ca software-ul să poată face față unor erori și situații neprevăzute. Importanța acestei abordări s-a văzut în timpul misiunii Apollo 11.
Cu câteva minute înainte ca modulul lunar Eagle să ajungă pe suprafața Lunii, computerul de bord a afișat alarma 1202, indicând că sistemul era suprasolicitat.
Software-ul dezvoltat de echipa lui Hamilton putea prioritiza sarcinile esențiale și putea suspenda temporar activitățile mai puțin importante. Computerul a continuat astfel să execute comenzile necesare pentru aselenizare.
Controlul misiunii de la Houston a decis continuarea procedurii, iar Neil Armstrong și Buzz Aldrin au ajuns pe suprafața Lunii.
Experiența acumulată în cadrul programului Apollo a contribuit și la consacrarea conceptului de „software engineering”. Hamilton este creditată cu popularizarea acestei expresii într-o perioadă în care programarea era încă privită în principal ca o activitate asociată dezvoltării hardware.
După activitatea la NASA, Margaret Hamilton a fondat două companii de software și a publicat peste 130 de lucrări de specialitate.
În 2016, președintele Barack Obama i-a acordat Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă a Statelor Unite.
