Federația Sindicală a Educației și Științei trece la proteste la nivel național și anunță boicotarea festivităților de început de an școlar. În centrul conflictului se află majorările salariale promise cadrelor didactice de la 1 septembrie și intenția Guvernului de a le amâna. Pentru profesori, amânarea unei promisiuni salariale schimbă natura negocierii: de la o dispută asupra cuantumului și calendarului creșterilor la o problemă de încredere în angajamentele guvernării. Profesorii au fost printre categoriile profesionale de la care guvernarea a primit un sprijin important. Acum, relația începe să se schimbe: promisiunile salariale amânate au transformat nemulțumirea într-un conflict deschis.
Problema veniturilor mici din educație este veche. În ultimii ani însă, Guvernul a legat reformele din sistem de promisiunea unor venituri mai bune pentru cadrele didactice. Amânarea majorărilor lovește exact în această promisiune. În urma scandalurilor repetate de favoritism și a numirilor controversate în funcții publice, discursul oficial despre „constrângeri bugetare” și „necesitatea rigorilor” își pierde întreaga credibilitate.
Discrepanța dintre exigențele de austeritate impuse cetățeanului de rând și indulgența afișată la nivel administrativ creează o fractură imposibil de atenuat prin simple comunicate de presă.
Mecanismele de tergiversare a deciziei, folosite de Executiv, nu fac decât să adâncească această prăpastie. Oferta de compromis avansată de autorități (acordarea unor compensații provizorii de 3.000–4.000 de lei n.n.) a fost respinsă ferm de reprezentanții sindicatelor, care invocă necesitatea respectării angajamentului inițial privind majorarea salarială de la 1 septembrie.
În absența unui calendar clar din partea guvernului Tofan, calendarul de ripostă al cadrelor didactice este deja definitivat: pichetări în luna august, proteste la nivel național pe parcursul lunii septembrie, declararea „stării de urgență în educație” din 1 octombrie și boicotarea festivităților de Ziua Mondială a Educației.
De cealaltă parte, Guvernul răspunde la nemulțumirea profesorilor cu explicații despre buget, în timp ce aceștia așteaptă un răspuns la o întrebare concretă: când cresc salariile? Argumentul potrivit căruia noua lege a salarizării este strâns legată de aprobarea politicii fiscale pentru anul 2027, invocat și de președinta Maia Sandu, este corect din punct de vedere procedural, dar irelevant în plan social.
Pentru cei peste 60.000 de angajați din educație, dar și pentru zecile de mii de bugetari din sănătate, cultură sau administrația locală, promisiunile formulate inițial de fostul guvern condus de Alexandru Munteanu au reprezentat un angajament ferm al acestui stat, nu un exercițiu de intenție.
Vulnerabilitatea actualei puteri nu derivă din forța vreunei opoziții de conjunctură, ci din erodarea propriei baze de susținere. Amânarea majorărilor salariale se suprapune peste scumpiri și schimbări fiscale care apasă asupra veniturilor populației.
Pentru profesori, această combinație face ca problema salariilor să nu mai poată fi separată de costul tot mai mare al vieții. Modul în care Guvernul va gestiona conflictul în această toamnă va spune mult despre capacitatea sa de a-și respecta angajamentele.
