Când PAS era pe baricadele opoziției, de unde lupta înverșunat cu „statul capturat”, discursul de bază al acestei formațiuni era unul tăios și fără nuanțe: statul trebuie curățat de cumetri, de sinecuri și de scheme. Astăzi, după mai mulți ani de deținere a puterii absolute, promisiunea meritocrației s-a transformat într-o caracatiță financiară bine pusă la punct. Pe zi ce trece, apar noi dovezi despre lefuri uriașe, începând cu verișoara președintei, Anastasia Taburceanu, plimbată prin funcții administrative, până la tineri activiști de partid transformați peste noapte în consilieri cu venituri de lux.
Cu alte cuvinte, asistăm la o banală „schemă” de finanțare a loialității politice direct din buzunarul cetățeanului, folosind ca paravan ministerele, agențiile și întreprinderile de stat. Lui Plahotniuc nici prin cap nu i-a trecut că se poate și așa.
Cum să devii „boier” pe banii statului la doar 21 de ani, fără facultate și fără experiență
Traseul banilor publici către apropiații puterii are repere clare. Unul dintre primele semnale ale noului stil de management a fost chiar Anastasia Taburceanu, verișoara președintei Maia Sandu, în contextul scandalului de la MoldATSA. Când societatea a taxat acest caz evident de nepotism, președinta a cadrat public episodul drept „o boroboață” de familie, o formulare lejeră, care a redus o problemă gravă de integritate publică la nivelul unei întâmplări domestice. Ulterior, pe fundalul scandalului, Sandu a spus despre banii încasați de verișoara sa că sunt „nemeritați” și a cerut public restituirea lor.
Un caz de ultimă oră, care arată cum funcționează sistemul este cel al lui Bogdan Zgherea, vicepreședintele Organizației de Tineret PAS, în vârstă de doar 21 de ani, care a fost instalat consilier în cabinetul Ministrului Culturii. Zgherea a intrat în sistem încă din 2023, la doar 18 ani, pe când era student în primul an, prin contracte de prestări servicii atribuite direct, fără licitație. La 19 ani a fost avansat consilier, o funcție pentru care legea cere studii superioare de licență, pe care tânărul nu le deține nici astăzi.
Fostul secretar general al Parlamentului, Igor Klipii, a fost cât se poate de tranșant în evaluarea acestui episod:
„Cazul cu tânărul angajat la Ministerul Culturii nu este despre meritocrație, lipsa de experiență de viață, etc. ci despre finanțarea structurilor de partid din contul bugetului public. Responsabilitatea pentru acest lucru revine liderilor PAS care au construit aceasta caracatița de partid. Anume așa se produce ‘capturarea’ statului! Atâta timp cât aceste persoane rămân în funcțiile de conducere pe care le dețin, procesul va continua și degeaba ne epuizam energia cu niște cazuri particulare. Peștele de la cap se strică!”
Jurnalismul civic versus „deținătorii adevărului” din presa independentă
Reacția la aceste dezvăluiri arată o dinamică ciudată în mass-media de la Chișinău. După câțiva ani de „tăcere strategică” în care s-au prefăcut că nu observă abaterile repetate ale guvernării PAS, redacțiile din presa autointitulată independentă au devenit brusc incisive. Au început să publice pe bandă rulantă investigații și materiale despre salariile nesimțite din sectorul public, încercând să recupereze rapid terenul pierdut la capitolul credibilitate.
Însă, deși profită din plin de indignarea publică, aceleași redacții tradiționale se declară deranjate atunci când informațiile pleacă direct de la cetățeni. Reprezentanți notorii ai acestei „industrii” desconsideră profund jurnalismul civic. Aceștia susțin că postările de pe Facebook, documentele scurse pe Telegram sau analizele venite din afara breslei lor nu au nicio valoare și nu pot fi considerate jurnalism, poziționându-se arogant ca singurii deținători ai adevărului.
Este o abordare greșită. Într-o societate democratică, jurnalismul nu mai este monopolul câtorva redacții cu ștampilă. Jurnalismul civic reprezintă exact acea reacție de autoapărare a cetățenilor care folosesc rețelele sociale pentru a scoate la lumină documente oficiale, tabele de salarizare și decizii ascunse de ochii lumii. Când presa tradițională a ales să tacă din motive de afinitate politică sau confort, cetățenii activi au fost cei care au ținut trează atenția publicului. Să desconsideri acum această formă de control social înseamnă să nu înțelegi cum funcționează o societate modernă.
Mecanismul de capturare a statului funcționează la turații maxime
Dorința de a recompensa loialitatea rudelor și activiștii care au lipit afișe în campaniile electorale s-a transformat într-o schemă care sufocă bugetul de stat. Mecanismul este pe cât de simplu, pe atât de toxic: în loc ca aparatul de partid să fie întreținut din resurse proprii și transparente, el este alimentat prin inventarea de funcții de consilieri și posturi călduțe în instituții de stat, create special pentru clientela de partid.
Fiecare minister și fiecare agenție au devenit mici feude unde loialitatea se plătește regește din banii publici. În timp ce restul țării se confruntă cu prețurile mari și lipsa de oportunități, noua nomenclatură își asigură un standard de viață decent.
Adevărata problemă, așa cum subliniază Igor Klipii, nu sunt cazurile individuale. Să ne concentrăm doar pe un activist sau pe salariul verișoarei de la MoldATSA înseamnă să vedem doar simptomele, ignorând boala. Boala este structurală: PAS a preluat instituțiile statului nu pentru a le reforma, ci pentru a le folosi drept resurse de partid. Atâta timp cât criteriul numirilor rămâne loialitatea personală, nicio reformă nu are șanse. Iar prețul acestei loialități cumpărate este plătit, zi de zi, de fiecare cetățean care a crezut în promisiunea meritocrației.
