Sistemul public de pensii din Republica Moldova se apropie tot mai mult de o criză fără soluții. Lent, aproape imperceptibil pentru mulți cetățeni, mecanismul care ar trebui să garanteze securitatea socială a sute de mii de pensionari devine tot mai dependent de transferurile din bugetul de stat. Iar cifrele oficiale confirmă acest lucru fără echivoc.
Raportul Ministerului Finanțelor, aprobat prin decizie de guvern la 27 mai 2025, arată că bugetul asigurărilor sociale de stat a încheiat anul 2025 cu un excedent. În realitate însă, acest excedent este unul pur tehnic și ascunde o problemă structurală gravă: contribuțiile colectate de la populația activă nu mai sunt suficiente pentru a acoperi plata pensiilor și a altor prestații sociale.
Am analizat documentele oficiale, inclusiv raportul Ministerului Finanțelor, iar concluzia este una îngrijorătoare. Vă arătăm totul într-un nou material din seria Explicativ NewsAlert.md.
Deficitul real al sistemului este acoperit anual prin transferuri masive din bugetul de stat. În 2025, această gaură financiară a depășit 4,5 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, sistemul nu mai funcționează pe baza principiului contributivității, ci supraviețuiește prin injecții constante de bani publici.
Problema devine și mai gravă în contextul declinului demografic accelerat. Republica Moldova a pierdut, în ultimele trei decenii, aproape un milion de locuitori, exact segmentul populației active care ar fi trebuit să susțină financiar sistemul de pensii. Emigrarea masivă, îmbătrânirea populației și reducerea numărului de angajați oficiali au erodat constant baza de contribuabili.
Astăzi, tot mai puțini oameni activi susțin tot mai mulți pensionari. Iar statul încearcă să compenseze dezechilibrul exclusiv prin soluții bugetare temporare, fără reforme structurale reale care să stabilizeze sistemul pe termen lung.
Cum ar trebui să funcționeze solidaritatea dintre generații
Sistemul public de pensii din Republica Moldova este construit pe principiul solidarității între generații. În esență, mecanismul funcționează pe o logică simplă: persoanele active de astăzi finanțează direct pensiile celor care au ieșit deja din câmpul muncii.
În fiecare lună, angajații și angajatorii achită contribuții obligatorii de asigurări sociale. Aceste sume nu sunt păstrate în conturi individuale pentru viitorii pensionari, ci sunt utilizate imediat pentru plata pensiilor și a altor prestații sociale curente. Practic, sistemul funcționează ca un contract social permanent între generații: cei care muncesc susțin financiar generația retrasă din activitate, urmând ca, la rândul lor, să fie susținuți de generațiile viitoare.
Teoretic, modelul poate funcționa eficient doar în condițiile existenței unui număr suficient de contribuabili activi. Ministerul Muncii și Protecției Sociale a explicat în repetate rânduri că pentru menținerea sustenabilității sistemului este necesar un raport de aproximativ 4 la 1 sau chiar 5 la 1 între contribuabili și pensionari. Cu alte cuvinte, pentru fiecare pensionar ar trebui să existe cel puțin patru sau cinci persoane active care muncesc și contribuie constant la fondul social.
Banii din contribuții nu mai ajung pentru pensii
În anul 2025, realitatea bugetară a contrazis direct ipoteza de echilibru a sistemului de pensii. Contribuțiile colectate de la angajatori și angajați au însumat 28,08 miliarde de lei. În același interval, cheltuielile efective pentru pensii și indemnizații de asigurări sociale au ajuns la 32,58 miliarde de lei. Diferența rezultată sau aproximativ 4,5 miliarde de lei reprezintă un deficit structural, acoperit integral prin transferuri din bugetul de stat.
Raportul Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS) descrie acest mecanism într-un limbaj strict tehnic: transferurile de la bugetul de stat au fost utilizate „pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, în cazul insuficienței de venituri proprii pentru acoperirea cheltuielilor proprii”. În termeni simpli, contribuțiile colectate din muncă nu mai acoperă integral plata pensiilor, iar diferența este acoperită anual din resursele generale ale statului, adică din banii tuturor contribuabililor.
O țară golită de tineri și o populație care îmbătrânește accelerat
Problema de fond a Republicii Moldova este una structural demografică, vizibilă în mod constant în datele statistice oficiale. Raportat la anul 2014, populația țării a scăzut cu aproximativ 380.000 de persoane, ceea ce reprezintă o contracție de 13,6%. Extinzând perspectiva pe două-trei decenii, declinul devine și mai pronunțat: Republica Moldova a pierdut aproape un milion de locuitori față de începutul anilor ’90. La recensământul din 2024, populația rezidentă a fost estimată la circa 2,4 milioane de persoane.
Segmentul de vârstă activă, cuprins între 15 și 64 de ani, a atins un maxim în 2015, când însuma aproximativ 2,62 milioane de persoane. De atunci, tendința este descendentă, ajungând în 2025 la circa 2,46 milioane.
Datele arată că aproape 40% din populația activă estimată (aproximativ 930.000 de persoane) se află peste hotare. Acest segment nu contribuie la sistemul de asigurări sociale din țară, ceea ce reduce direct baza de finanțare a pensiilor și accentuează dezechilibrul dintre contribuabili și beneficiari.
În anii ’90, raportul dintre salariați și pensionari era de aproximativ 3 la 1. În prezent, acest raport s-a apropiat de paritate, coborând spre 1 la 1 în termeni funcționali ai sistemului. Această evoluție înseamnă că Republica Moldova operează la un nivel de circa patru ori sub pragul considerat necesar de autorități pentru sustenabilitatea unui sistem bazat pe solidaritatea între generații, fără intervenții bugetare externe.
Emigrarea afectează în mod direct segmentul tânăr și activ al populației. În grupa de vârstă 20–29 de ani, rata de emigrare a fost de 2,7% în 2024, exact cohorta demografică ce ar trebui să susțină expansiunea economică și să asigure reînnoirea forței de muncă.
În paralel, procesul de îmbătrânire demografică se accentuează constant. Coeficientul de îmbătrânire a ajuns la 25,2 în 2024, în creștere față de 24,1 în anul precedent, iar vârsta medie a populației a urcat la 41,6 ani. Aceste evoluții confirmă o modificare structurală a piramidei demografice, cu efect direct asupra sustenabilității sistemului de protecție socială și a pieței muncii.
Piața muncii în detalii
Datele Biroului Național de Statistică (BNS) arată faptul că forța de muncă activă din Republica Moldova a fost de 889.100 de persoane în anul 2024. În contrapondere, la 1 ianuarie 2026, numărul pensionarilor înregistrați în sistemul public de asigurări sociale era de 646.852 de persoane, potrivit datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS). Raportul matematic brut dintre cele două categorii este de aproximativ 1,37 persoane active pentru fiecare pensionar.
Această medie, însă, nu reflectă integral capacitatea reală de finanțare a sistemului. Structura pieței muncii introduce dezechilibre semnificative în baza de contribuții. Nu toate persoanele ocupate contribuie constant sau integral la bugetul asigurărilor sociale.
Munca nedeclarată a reprezentat 5,8% din totalul salariaților, ceea ce înseamnă contribuții incomplete sau absente la sistemul public. În paralel, sectorul informal a angajat aproximativ 14,8% din totalul persoanelor ocupate, segment caracterizat prin contribuții reduse sau inexistente la fondurile sociale și fiscale.
La acestea se adaugă categoriile ocupaționale cu nivel redus de contributivitate: persoanele care lucrează pe cont propriu în agricultură, zilierii și meșteșugarii, ale căror contribuții sunt fie minime, fie intermitente, fie complet absente din perspectiva sistemului de pensii.
În consecință, raportul teoretic de 1,37 activi la un pensionar se ajustează în termeni funcționali, coborând semnificativ în ceea ce privește baza reală de finanțare a sistemului de asigurări sociale.
O problemă cu istoric lung: avertismente ignorate și dezechilibre evidente
Deteriorarea actuală a sistemului de pensii nu este un fenomen recent și nici neașteptat pentru instituțiile statului. Datele istorice indică o reducere constantă a numărului de contribuabili în ultimele două decenii. Dacă în anul 2002 sistemul înregistra aproximativ 1.491.000 de contribuabili, până în 2012 acest număr a scăzut la circa 830.000. În același interval, presiunea demografică asupra sistemului a crescut semnificativ: raportul de dependență s-a deteriorat de la 41 de pensionari la 100 de persoane asigurate, până la 78 de pensionari la 100 de asigurați în 2012.
Această tendință a fost semnalată în mod repetat de instituții internaționale. Încă din 2015, Banca Mondială avertiza în analizele sale privind sistemul de pensii din Republica Moldova că acesta generează beneficii insuficiente în raport cu costurile în creștere. Instituția sublinia existența unor probleme structurale de conformare și evidenția necesitatea unor ajustări urgente ale formulei de calcul, pentru a evita erodarea continuă a valorii reale a pensiilor.
La mai bine de un deceniu distanță, diagnosticul rămâne în mare parte valabil. Structura de bază a sistemului nu a fost modificată în mod semnificativ, iar raportul dintre contribuabili și beneficiari a continuat să se deterioreze gradual, consolidând un dezechilibru care s-a acumulat în timp.
Statul completează pensiile pentru patru din zece beneficiari
Raportul aprobat de executiv evidențiază un element structural esențial al sistemului de pensii: o parte semnificativă a beneficiarilor depinde direct de transferuri bugetare pentru a atinge nivelul minim legal al pensiei. Astfel, 262.184 de pensionari, aproximativ 40% din total, primesc lunar o plată suplimentară de la bugetul de stat, întrucât pensia calculată strict pe baza contribuțiilor acumulate pe parcursul vieții active nu atinge pragul minim stabilit de lege.
Această completare este acoperită integral din resursele bugetului de stat, valoarea medie a transferului fiind de circa 865 de lei lunar pentru fiecare beneficiar. Astfel impactul anual al acestei măsuri se ridică la aproximativ 2,73 miliarde de lei (2025).
Pe lângă acest segment, un alt grup de 244.878 de pensionari beneficiază de plăți suplimentare pentru perioadele considerate necontributive din cariera profesională. Este vorba despre intervale precum serviciul militar, studiile superioare, concediul de maternitate sau perioadele de șomaj. Costul anual al acestor compensări este estimat la 1,31 miliarde de lei.
În limbajul tehnic al sistemului, aceste categorii nu sunt încadrate ca beneficiari de asistență socială, ci ca pensionari ai sistemului contributiv ale căror drepturi nu sunt integral acoperite de contribuțiile acumulate. Diferența dintre pensia calculată și nivelul legal minim este acoperită de stat, în baza mecanismelor de protecție socială și a principiului de solidaritate bugetară.
Puterea de cumpărare: pensia medie reprezintă doar un sfert din salariu
În ciuda presiunii semnificative asupra bugetului public, nivelul de trai al pensionarilor din Republica Moldova rămâne modest. La 1 ianuarie 2026, pensia medie a fost de 4.252 de lei, în timp ce salariul mediu pe economie în 2025 a ajuns la 15.472 de lei, potrivit estimărilor Biroului Național de Statistică (BNS). Raportul dintre pensie și salariu este astfel de aproximativ 27%, un nivel redus, în condițiile în care media europeană se situează, în general, între 45% și 50%.
Creșterea pensiilor din ultimii ani nu reflectă o consolidare structurală a sistemului, ci mai degrabă ajustări succesive la presiunile inflaționiste. În 2025, pensiile au crescut cu aproximativ 11% față de anul precedent. Guvernul a aplicat în aprilie 2025 o indexare de 10%, peste coeficientul inițial prognozat de 6,1%, printr-o decizie guvernamentală separată. Măsura a avut o justificare socială, în contextul erodării puterii de cumpărare, însă a generat un impact bugetar suplimentar de circa 750 de milioane de lei și a majorat baza de calcul pentru indexările viitoare.
Diferențele sociale rămân accentuate. Cei 94.415 beneficiari ai pensiei de dizabilitate au primit în 2025, în medie 2.971 de lei lunar, un nivel situat sub pragurile minime asociate unui trai decent în condițiile actuale de costuri și prețuri.
Politici publice ineficiente
Singura reformă cu caracter structural implementată în ultimii ani în sistemul de pensii a fost ajustarea graduală a vârstei de pensionare. Potrivit legislației adoptate în 2021, vârsta de pensionare pentru femei urmează să ajungă la 63 de ani în 2028, moment în care va fi egală cu cea a bărbaților, în creștere de la pragul anterior de 57 de ani. Procesul de tranziție este etapizat: de la 1 iulie 2025, femeile se pensionează la 61 de ani și 6 luni, iar de la 1 iulie 2026 pragul va urca la 62 de ani.
Deși măsura răspunde unei presiuni demografice reale, impactul său rămâne limitat în raport cu amploarea dezechilibrelor structurale. Contextul demografic reduce suplimentar eficiența reformei: speranța de viață în Republica Moldova este de aproximativ 72 de ani (2024), una dintre cele mai scăzute din Europa, ceea ce restrânge perioada efectivă de încasare a pensiei și limitează efectele financiare ale prelungirii vieții active.
În acest cadru, demograful Valeriu Sainsus avertizează că procesul de apropiere de standardele Uniunii Europene va exercita presiuni suplimentare asupra vârstei de pensionare, indiferent de opțiunile politice interne. În replică, ministra muncii, Natalia Plugaru, a reiterat că vârsta de pensionare rămâne reglementată exclusiv prin cadrul legislativ național în vigoare.
În planul reformelor alternative, cadrul legal pentru pensiile facultative există din 2020, însă dezvoltarea acestui segment rămâne limitată de caracterul voluntar al participării, de nivelul redus al educației financiare și de capacitatea scăzută de a face economii a populației.
Ce urmează în lipsa unor reforme de fond
Raportul tehnic aprobat de executiv la 27 mai 2026 are un caracter strict bugetar și nu include proiecții pe termen lung, scenarii de risc sau evaluări de sustenabilitate. În esență, documentul reflectă execuția curentă a sistemului, fără a avansa concluzii strategice privind evoluția acestuia. Totuși, dinamica internă a datelor indică o tendință coerentă și persistentă de presiune structurală.
Numărul total al pensionarilor înregistrează o scădere marginală, de la 648.121 de persoane la 1 ianuarie 2025, la 646.852 de persoane la 1 ianuarie 2026 — o reducere de 1.269 de beneficiari. Această evoluție nu este rezultatul unor politici active de ajustare, ci al unui dezechilibru demografic de fond, în care mortalitatea depășește fluxul noilor intrări în sistemul de pensionare.
În paralel, baza potențială de contribuabili continuă să se erodeze. Segmentul de vârstă 20–29 de ani, esențial pentru reînnoirea forței de muncă și a masei de contribuții sociale, s-a redus cu aproximativ 7,5% față de nivelul de acum un deceniu. O parte semnificativă a acestei cohorte a migrat, ceea ce înseamnă pierdere simultană de capital uman și de contribuții fiscale.
În aceste condiții, fără o modificare substanțială a raportului dintre contributori și beneficiari sau fără o reformă profundă a formulei de finanțare, presiunea asupra bugetului de stat va rămâne structural ridicată. Transferurile de acoperire a deficitului nu reprezintă o excepție conjuncturală, ci un mecanism de echilibrare recurent.
În prezent, nici una dintre soluțiile de fond — fie ele demografice, fie instituționale — nu figurează în mod explicit pe agenda publică de reformă.
Excedentul de 122 de milioane de lei
Soldul pozitiv cu care Guvernul încheie raportul tehnic este corect din punct de vedere matematic, însă semnificația sa economică este limitată. Acesta rezultă din agregarea tuturor veniturilor înregistrate în Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat (BASS), respectiv contribuțiile colectate de la angajați și angajatori, la care se adaugă transferurile semnificative de la bugetul de stat, în valoare de 20,24 miliarde de lei, destinate atât acoperirii deficitului, cât și finanțării unor prestații sociale directe. Din această sumă totală sunt acoperite cheltuielile anuale ale sistemului, rezultând un excedent final de 122 de milioane de lei.
Din perspectivă economică, acest excedent reflectă exclusiv un sold de casă al unui sistem bugetar integrat, în care pensiile contributive și componentele de asistență socială sunt gestionate în același cadru financiar. Indicatorul nu poate fi interpretat ca dovadă de sustenabilitate structurală sau de echilibru al sistemului de pensii. El indică, mai degrabă, capacitatea statului de a injecta resurse publice suficiente pentru a evita dezechilibrele de lichiditate pe parcursul execuției bugetare.
Raportul urmează să fie aprobat într-o formă tehnică, fără dezbateri publice extinse, ca parte a procedurilor standard de execuție bugetară. Dincolo de această formalitate administrativă, realitatea de fond rămâne neschimbată: un sistem de pensii care consumă structural mai mult decât reușește să colecteze, într-un context demografic marcat de pierderea unei părți semnificative a populației active. În aceste condiții, problema nu este una de sold anual, ci de arhitectură pe termen lung a întregului mecanism de finanțare socială.
Surse
Raportul privind executarea bugetului asigurărilor sociale de stat în 2025, document NU-466/CNAS/2026 (aprobat 27 mai 2026); Biroul Național de Statistică RM: Ancheta forței de muncă 2024 şi situația demografică 2024; Recensământul Populației şi Locuințelor 2024; Banca Mondială: Moldova Economic Update, analiză reformă pensii (2015); Ministerul Muncii şi Protecției Sociale RM: Conceptul de reformă a sistemului de pensii; expertul economic Veaceslav Ionică (ionita.md, mai 2025); NewsMaker; Europa Liberă Moldova.
