În decembrie 2025, premierul Alexandru Munteanu spunea că Moldova nu are nevoie de Fondul Monetar Internațional (FMI), deoarece „FMI vine în situații de urgență și de criză macroeconomică”. Miercuri, 20 mai 2026, același Munteanu a deschis ședința de Guvern anunțând un nou acord de cooperare cu … FMI pentru o perioadă de trei ani.
Între cele două declarații nu s-a schimbat în nici un fel situația macroeconomică din Republica Moldova. S-a schimbat doar poziția de negociere. Reamintim că Republica Moldova nu primise ultimele două tranșe din programul precedent cu FMI, adică aproximativ 170 de milioane de dolari, după ce nu și-a respectat angajamentele asumate. A cerut un program nou. L-a obținut, fără finanțare directă de la FMI, dar cu toate obligațiile de bază: deficit redus, cheltuieli tăiate, reforme verificate periodic de la Washington.
La conferința de presă, Munteanu a vorbit despre „lungime de undă comună” și „direcție corectă”. Despre cele 6.102 posturi din administrația publică vizate de desființare, despre reducerea cu 10% a cheltuielilor de personal în administrația centrală sau despre deficitul de 20,9 miliarde de lei pe care acordul îl obligă să-l micșoreze — nu a spus nimic.
Ce este ICP și de ce absența banilor nu înseamnă absența obligațiilor
Noul program este construit pe Instrumentul de Coordonare a Politicilor (ICP). Un mecanism fără finanțare directă, deschis tuturor statelor membre FMI, care permite validarea politicilor economice de către Fond și facilitează accesul la finanțare din alte surse. Republica Moldova nu ia bani de la FMI prin acest acord. Dar fără girul Fondului, finanțările europene, creditele multilaterale și piețele de capital devin mai scumpe sau mai nesigure.
Ministrul Gavriliță explicase în decembrie 2025:
„Uniunea Europeană ar spune: dacă FMI a verificat că sunteți puși pe treabă, nu mai venim și noi să verificăm.”
E o poliță de asigurare pentru creditorii externi, plătită din reforme interne. IPC presupune un program macroeconomic complet, cu standarde identice celor aplicate programelor cu finanțare directă. R. Moldova se supune acelorași verificări ca și cum ar fi contractat un împrumut de miliarde de dolari, fără să primească banii de la FMI, dar cu toate obligațiile.
Un deficit de 20 de miliarde de lei și un simplu calcul matematic
Bugetul Moldovei pe 2026 prevede venituri de 79,7 miliarde de lei și cheltuieli de 100,6 miliarde de lei. Diferența este de 20,9 miliarde de lei. Un leu din fiecare cinci cheltuiți nu există. Deci …guvernul îl împrumută.
În 2025 deficitul a fost de 3,9% din PIB și este prognozat să urce la 4,8% în 2026. Acordul obligă guvernul să-l reducă în anii următori prin instrumentele clasice: mai multe venituri și mai puține cheltuieli. Simplu. Directorii executivi ai FMI au insistat pe mobilizarea veniturilor interne, îmbunătățirea managementului finanțelor publice și reforme fiscale, inclusiv simplificarea sistemului de taxe și eliminarea unor scutiri, în special la TVA.
Dar mobilizarea veniturilor are un plafon. Diferența de 20 de miliarde nu se acoperă numai prin colectare mai bună a impozitelor. Evident că trebuie tăiat și din cheltuieli. Despre această parte a ecuației, autoritățile preferă să tacă.
Tăierile de cheltuieli: „secretul” bine păzit al acordului cu FMI
Agenda reală a negocierilor transpare dintr-o notă publicată discret de Ministerul Finanțelor în ajunul semnării acordului. Discuțiile cu echipa FMI au vizat reforma fiscală, consolidarea disciplinei bugetar-fiscale, eficientizarea administrării veniturilor publice, politicile macroeconomice, politica monetară, stabilitatea sectorului financiar și dezvoltarea pieței de capital.
„Eficientizarea cheltuielilor bugetare” nu a apărut în nicio declarație din 20 mai. E cel mai sensibil capitol și, bineînțeles, a fost trecut intenționat cu vederea.
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a elaborat anterior o metodologie privind procesul de revizuire a cheltuielilor bugetare, document tehnic, dar fără cifre și fără procente asumate oficial. Totul sub acoperirea aceleiași tăceri … strategice.
Legea salarizării, reformele și calculul pe spatele bugetarului
Acordul cu FMI vine simultan cu un alt angajament deja asumat: adoptarea noii legi de salarizare în sectorul bugetar, promisă pentru 1 septembrie 2026, termen deja amânat discret până în decembrie, fără explicații oficiale și fără ca sindicatele să fi fost informate. Un program pe șase ani, în paralel cu un program FMI pe trei ani. Banca Mondială a contribuit cu experți la elaborarea reformei. Cei doi creditori mari lucrează pe același teren, în același timp.
Costurile reformei sunt evaluate la minimum două miliarde de lei, suma finală urmând să fie stabilită ulterior. Guvernul spune că banii vor veni din creșterea veniturilor și din revizia cheltuielilor. Sindicatele, care au cerut un salariu minim de 8.050 de lei față de cei 6.300 aprobați de guvern, sunt mai puțin optimiste.
„Pensiile au fost indexate în aprilie cu 6,84%. Premierul a calificat suma cu calificativul «puțin», explicând că indexarea reflectă posibilitățile bugetare actuale. FMI estimează inflația medie pentru 2026 la 6,4%. Indexarea acoperă inflația, la limită și nu recuperează nimic din pierderile anterioare.
Când Moldova n-a mai avut program cu FMI și economia a mers înainte
Există un precedent pe care actualul Guvern preferă să nu-l evoce. În iulie 2003, FMI a suspendat programul cu R. Moldova după ce autoritățile lui Voronin nu și-au respectat angajamentele. Totuși, țara a înregistrat în 2004 al cincilea an consecutiv de creștere pozitivă, cu o rată reală de 8% dar fără un program activ cu FMI. Creșterea era alimentată de remitențe, consum intern și sprijin direct oferit de guvern producătorilor locali, fără careva reforme structurale validate la Washington.
Concluzia nu e că FMI dăunează economiei. E că absența lui nu o distruge automat și că creșterea de 8% din 2004 arată altfel decât 1,9% în 2026, an în care R. Moldova tocmai a semnat un program de cooperare cu Fondul.
Moldova va face ce i se cere și nu poate da îndărăt
Există o asimetrie de putere în orice negociere cu FMI. R. Moldova se confruntă cu un nivel ridicat de sărăcie, emigrație, competitivitate scăzută și capacitate instituțională limitată. Rezervele valutare, accesul la finanțare externă, credibilitatea macroeconomică: toate depind acum de un semnal de la FMI. În aceste condiții, R. Moldova nu mai poate alege dacă acceptă condițiile. Alege cât de repede le acceptă și cât de opac le comunică publicului.
Pe 20 mai, a ales să nu le comunice deloc. Ședința de Guvern a anunțat existența unui acord, a livrat câteva formule despre „direcția corectă” și „lungimea de undă comună” și a mers într-o veselie mai departe ca și cum acordul ar fi o veste bună fără destinatar precis.
Documentul complet va fi publicat de FMI după aprobarea Consiliului de directori al acestei structuri în engleză, în câteva zeci de pagini tehnice, pe un site pe care puțini cetățeni îl accesează. Acolo vor fi trecute condiționalitățile exacte, indicatorii de performanță, termenele și consecințele nerespectării lor.
Profesorul, asistenta medicală, funcționarul din administrația raională nu știu încă nimic din toate acestea. Știu doar că Guvernul a semnat ceva important și că totul merge în direcția corectă.
Vor afla detaliile mai târziu. De obicei, exact atunci când nu mai e nimic de discutat.
