Două surori gemene din Marea Britanie au aflat, la aproape cinci decenii de la naștere, că nu au același tată biologic. Descoperirea, confirmată de specialiști, scoate la iveală un fenomen medical extrem de rar.
Michelle și Lavinia Osbourne, în vârstă de 49 de ani, au făcut această descoperire neașteptată după ce au efectuat teste ADN la domiciliu. Inițial, rezultatele au stârnit confuzie și neliniște, întrucât indicau o diferență genetică majoră între cele două, deși s-au născut la doar câteva minute distanță, transmisie BBC.
Ulterior, cazul a fost analizat de specialiști, care au confirmat existența unui fenomen rar numit superfecundație heteroparentală. Acesta apare atunci când, în același ciclu menstrual, o femeie eliberează mai multe ovule, fertilizate de spermatozoizi proveniți de la bărbați diferiți. Astfel, embrionii se dezvoltă simultan, iar copiii se nasc în aceeași sarcină, dar au tați biologici diferiți.
Potrivit estimărilor, la nivel mondial au fost documentate aproximativ 20 de astfel de cazuri. În urma documentării realizate de BBC Radio 4, surorile Osbourne sunt considerate singurul caz confirmat oficial de acest tip înregistrat în Marea Britanie.
Povestea lor este marcată și de un trecut dificil. Cele două au crescut în condiții instabile, fiind mutate între familii și centre de plasament. În ciuda acestor provocări, relația dintre ele a rămas puternică, Lavinia descriind-o pe Michelle drept „singura constantă” din viața sa.
Mama lor avea 19 ani când le-a născut, în Nottingham, în 1976, și le-a spus de-a lungul timpului că tatăl lor biologic era un bărbat pe nume James. Totuși, acesta nu a făcut parte din viața lor și nu a avut o relație apropiată cu familia.
După ce femeia a fost diagnosticată cu demență cu debut timpuriu și nu a mai putut oferi clarificări, Michelle a decis să facă testul ADN, care a arătat că James nu era tatăl ei biologic.
Investigațiile ulterioare au arătat că Michelle este fiica unui bărbat pe nume Alex, iar Lavinia a descoperit că tatăl ei biologic este Arthur. Spre deosebire de trecut, Arthur a acceptat să construiască o relație cu ambele surori și le-a spus că le consideră parte din viața lui.
Deși adevărul genetic le-a schimbat perspectiva asupra identității, cele două femei spun că legătura lor nu s-a modificat. Din contra, experiența le-a apropiat și mai mult, oferindu-le răspunsuri la întrebări care le-au urmărit ani la rând.
Cazul lor atrage atenția asupra complexității moștenirii genetice și asupra impactului pe care tehnologia modernă, precum testele ADN, îl poate avea asupra vieții personale.
