Reținerea a șase polițiști de la Inspectoratul de Poliție Botanica, suspectați că ar fi primit sistematic mită de la traficanți de droguri, este modul în care funcționează, de ani de zile, relațiile de protecție oferite de angajați ai structurilor de forță mediilor infracționale pe care ar trebui să le combată.
Dosarul făcut public de Centrul Național Anticorupție (CNA) în dimineața zilei de 22 aprilie oferă, prin chiar elementele sale factuale, harta unei scheme tipice: o unitate teritorială de poliție, o secție specializată pe combaterea unui fenomen infracțional, plăți recurente din partea celor vizați de activitatea acelei secții și, în vârful piramidei, un șef de secție printre cei reținuți. Reacțiile instituționale care au urmat sunt extrem de prudente, procedurale și ocolesc asumarea responsabilității politice. Ce demonstrează aceste rețineri, vă arătăm într-un nou material EXPLICATIV NewsAlert.md
Anatomia unei scheme: mecanismele care o fac posibilă
Din comunicatul CNA se pot reconstitui câteva elemente care, privite împreună, descriu un model. Primul este caracterul repetat al faptelor: anchetatorii nu vorbesc despre un episod punctual, ci despre pretinderea și primirea „sistematică” a banilor.
Al doilea este mărimea plăților (între 3.000 și 10.000 de dolari per tranzacție) sume care nu pot proveni din activitatea unui consumator ocazional, ci presupun o economie infracțională consolidată, capabilă să susțină aceste costuri ca pe o cheltuială curentă de operare.
Al treilea element ține de modul de transfer al banilor: numerar și criptomonedă. Folosirea monedei virtuale indică un grad de sofisticare și o preocupare deliberată pentru a evita urmărirea bancară — semn că cei implicați cunoșteau instrumentele de investigație și încercau să le contracareze.
Al patrulea, poate cel mai important, este verticala: printre cei șase reținuți se află un șef de secție. Într-o structură ierarhică precum poliția, implicarea conducerii unei secții într-o schemă de acest tip face extrem de improbabilă ipoteza unei „inițiative individuale” a unor subordonați izolați. Ea indică, mai degrabă, o filtrare a cazurilor — o selecție între cele care „se lasă rezolvate” și cele care ajung în instanță.
Schema funcționează pentru că structura însăși îi oferă condițiile. O secție antidrog are acces la informații operative despre rețele, consumatori și puncte de distribuție; are puterea de a deschide sau de a nu deschide dosare; are marja de a încadra o faptă la o normă mai gravă sau mai blândă. Fiecare dintre aceste pârghii are o valoare de piață pentru cei vizați. În absența unui control intern robust și a unei rotații reale a personalului, ele se transformă, în timp, într-un instrument de extorcare a unei rente lunare din partea infractorilor.
Prea multe cazuri pentru a fi coincidențe
Cazul IP Botanica se înscrie într-o serie care, doar în ultimele șase luni, a scos la iveală mai multe vulnerabilități sistemice ale structurilor de forță din Republica Moldova: camioane încărcate cu muniții care au trecut frontiera fără a fi oprite de controalele prevăzute de lege; scheme de escrocherii de ordinul milioanelor de euro care au vizat persoane cu funcții de autoritate; un dosar de mită de 400.000 de dolari implicând chiar o instituție care, prin mandat legal, are sarcina de a combate corupția. La acestea se adaugă dosare mai vechi, rămase fără o soluție completă, cum ar fi atacul armat de la Aeroportul Chișinău sau asasinarea în plină stradă a unui cetățean turc.
Privite împreună, aceste cazuri nu formează o sumă de accidente. Ele sugerează existența unor zone de permisivitate în lanțul de aplicare a legii, puncte în care granița dintre serviciul public și economia ilicită devine poroasă. Vama, secțiile specializate, unitățile care gestionează informație operativă sensibilă – toate apar, pe rând, în aceste dosare. Iar atunci când un fenomen infracțional precum traficul de droguri prosperă vizibil, fapt semnalat public inclusiv de fosta deputată Olesea Stamate încă din 2025, o explicație plauzibilă este că o parte a aparatului de stat chemat să îl combată funcționează, în practică, drept sistem de protecție.
Cum se retrage responsabilitatea politică
Modul în care au răspuns miercuri responsabilii structurilor vizate este, la rândul său, ilustrativ. Ministra Afacerilor Interne, Daniella Misail-Nichitin, întrebată dacă șeful Inspectoratului General al Poliției, Viorel Cernăuțeanu, ar trebui să demisioneze, a respins sugestia: „Nu cred că la orice incident trebuie solicitată demisia domnului conducător. Acționăm în conformitate cu legea și cu procedurile care sunt stabilite.”
Formularea merită privită îndeaproape. Caracterizarea cazului drept un „incident” tratează ca pe un eveniment izolat o situație care, prin caracterul repetat al faptelor și prin verticala implicării, se apropie mai degrabă de o problemă structurală. Trimiterea la „proceduri” deplasează discuția de pe terenul responsabilității politice, unde un demnitar răspunde pentru starea sistemului pe care îl conduce, pe terenul strict al răspunderii penale individuale, care se stabilește în instanță și poate dura ani.
Șeful IGP, la rândul său, a declarat că Poliția „nu tolerează acțiunile de corupție” și că „cei care lasă loc să admită astfel de încălcări trebuie să poarte răspundere”. Enunțul este corect, însă cheia lui stă în subiectul propoziției: în formularea aleasă, responsabilitatea aparține celor „care lasă loc” — adică, în sensul cel mai restrictiv, șefilor direcți ai celor reținuți, nu celor care conduc instituția în ansamblu. Este o distincție subtilă, dar esențială: ea trasează, din start, perimetrul până la care urcă, instituțional, costurile acestui dosar.
Această logică, a unei responsabilități care se oprește la nivelul imediat superior faptei, nu la vârful sistemului, este, în sine, una dintre condițiile care fac posibilă reproducerea schemelor. Atunci când fiecare scandal este tratat drept „incident” și fiecare „incident” este împins spre o anchetă penală individuală, reforma instituțională devine imposibil de declanșat, pentru că nu există niciun moment politic în care să se producă.
Ce arată, de fapt, cazul de la IP Botanica
Indiferent de ce va decide, în final, instanța în privința celor șase polițiști, care beneficiază, potrivit legii, de prezumția de nevinovăție, cazul scoate la suprafață trei aspecte pe care sistemul moldovean de aplicare a legii va trebui, mai devreme sau mai târziu, să le înfrunte.
Primul ține de controlul intern. Plățile de ordinul miilor de dolari, derulate pe o perioadă suficient de lungă pentru a fi descrise drept „sistematice”, au putut rula fără ca mecanismele interne de supraveghere să le sesizeze. O schemă durabilă într-o secție teritorială presupune fie lipsa unor instrumente de monitorizare, fie ineficiența lor, fie, varianta cea mai gravă, complicitatea lor.
Al doilea ține de amploare. Faptul că într-o singură secție antidrog, dintr-un singur sector al capitalei, au fost reținute șase persoane, inclusiv la nivel de conducere, transformă ipoteza unui caz izolat într-una care cere, ea însăși, probe.
Al treilea ține de ierarhia răspunderii. Dosarele penale vor viza, firesc, persoanele care au pretins și primit bani. Răspunderea politică și administrativă pentru starea unei instituții în care astfel de scheme au putut funcționa rămâne însă o chestiune separată, pe care sistemul de drept nu o poate și nu trebuie să o soluționeze în locul clasei politice.
Miza depășește dosarul în sine. Felul în care aceste trei aspecte vor fi asumate public în săptămânile următoare va decide dacă IP Botanica devine un punct de cotitură în reforma structurilor de forță din Republica Moldova sau se adaugă, închis procedural, unei liste deja lungi în care sistemul a rămas, de fiecare dată, neatins.
