Acum un an, 27 de organizații neguvernamentale și activiști civici au cerut guvernului Republicii Moldova să desecretizeze dosarele deschise în baza evenimentelor din 7 aprilie 2009. Cererea era întemeiată pe o prevedere explicită din Legea secretului de stat, care interzice secretizarea informațiilor care implică încălcări ale drepturilor omului. Guvernul nu a răspuns. Nici atunci, nici în cele doisprezece luni care au urmat
Scrisoarea Amnesty International Moldova
Pe 17 martie 2025, cu trei săptămâni înainte de publicarea declarației comune, Amnesty International Moldova i-a trimis o scrisoare premierului de atunci, Dorin Recean.
Acesta conducea și Comisia Interdepartamentală pentru Protecția Secretului de Stat, organismul competent să decidă desecretizarea. Solicitarea se baza pe art. 8 al Legii nr. 245/2008, care prevede că informațiile privind „faptele de încălcare a drepturilor și libertăților omului și cetățeanului” nu pot fi secretizate.
Dorin Recean nu a răspuns. Comisia nu s-a întrunit pe acest subiect.
Pe 7 aprilie 2025, declarația comună semnată de 27 de organizații și activiști civici, printre care Centrul de Resurse Juridice, Promo-LEX, Oficiul Avocatului Poporului și membri ai Grupului de criză din aprilie-mai 2009, a reiterat aceleași cereri. Același rezultat, adică … tăcere.
6-7 aprilie 2009: ce s-a întâmplat?
Pe 5 aprilie 2009, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a câștigat alegerile parlamentare pentru a treia oară consecutiv, conform CEC. A doua zi, zeci de mii de oameni s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale, contestând rezultatul. Pe 7 aprilie, o parte din mulțime a luat cu asalt clădirile Parlamentului și Președinției.
Ambele clădiri au fost devastate și incendiate. Originalul Declarației de Independență a ars. Pagubele au fost estimate la 146 de milioane de lei.
Seara, poliția a reținut, cel puțin, 600 de persoane. În comisariatele de poliție din Chișinău, mulți dintre ei, în majoritate tineri, au fost bătuți și torturați, ținuți fără apă și mâncare. Valeriu Boboc a murit din cauza loviturilor primite. Alți câțiva tineri au murit în zilele următoare în circumstanțe pe care anchetatorii le-au catalogat drept sinucideri pe fond de probleme psihice. Organizațiile societății civile au contestat această concluzie și au asociat, cel puțin, cinci decese cu brutalitatea forțelor de ordine. Familiile nu au acceptat niciodată versiunea oficială.
Cum a degenerat protestul, cine a ordonat intervenția și ce s-a întâmplat exact în izolatoare în noaptea de 7 spre 8 aprilie încă rămâne o ecuație cu mai multe necunoscute. Dosarele continuă să rămână secretizate.
Cum arată impunitatea: anchete fără sfârșit
Deși au fost pornite peste 70 de anchete penale, marea lor majoritate pentru tortură, niciun înalt demnitar de prim rang al statului nu a dat socoteală pentru ordinele din acele zile.
Toate persoanele cu funcție de răspundere au fost fie scoase de sub urmărire penală, fie achitate.
În 2021, investigațiile au fost reluate de PCCOCS. Procuratura confirma atunci că urmărirea penală în dosarul nr. 2009038033 este „în curs de desfășurare” și că „au fost audiați martori, efectuate confruntări și măsuri speciale de investigații”. Aceleași formule, aproape cuvânt cu cuvânt, de ani de zile.
Niciun rezultat concret nu a fost comunicat public. Între timp, prescripțiile curg șuvoi, martorii îmbătrânesc, iar vinovații sunt la libertate.
„Aproape nimic”, aceasta a fost evaluarea declarației comune din 2025, sintetizând tot ce a făcut justiția în 16 ani. Acum, deja după 17 ani, situația nu s-a schimbat în nici un fel.
Declarația din 7 aprilie 2025: șapte cereri și un an de tăcere
Declarația din 7 aprilie 2025, publicată de Promo-LEX, formula șapte cereri concrete, fiecare sprijinită pe prevederi legale sau pe angajamente internaționale ale statului Republica Moldova. Le reproducem integral, pentru că rămân la fel de actuale și astăzi ca acum un an:
- Desecretizarea imediată a dosarelor privind evenimentele din 7 aprilie 2009, în temeiul art. 8 al Legii nr. 245/2008 privind secretul de stat, care interzice explicit secretizarea informațiilor privind încălcarea drepturilor fundamentale ale omului;
- Combaterea impunității prin tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate, indiferent de funcțiile pe care le-au ocupat sau le ocupă;
- Adoptarea unor mecanisme eficiente de protecție a victimelor torturii, inclusiv accesul real la reabilitare deplină, în conformitate cu Comentariul General nr. 3 la art. 14 din Convenția ONU împotriva Torturii;
- Aplicarea fermă a principiului toleranței zero față de tortură de către toate instituțiile statului;
- Recunoașterea oficială a abuzurilor comise și asumarea angajamentului că astfel de tragedii nu se vor mai repeta niciodată;
- Instituirea unui mecanism public de raportare periodică, prin care autoritățile să prezinte stadiul investigațiilor, măsurile de reabilitare pentru victime și pașii concreți pentru prevenirea oricăror abuzuri viitoare;
- Îndeplinirea angajamentelor internaționale și naționale privind eradicarea torturii și a relelor tratamente.
Justiția și guvernarea: o apă și-un pământ
„Victimele evenimentelor din 7 aprilie 2009 și familiile lor nu trebuie să mai aștepte. Este timpul ca dreptatea să fie nu doar promisă, ci înfăptuită„, cu aceste cuvinte se încheia declarația din 2025. Un an mai târziu, ele sună ca un reproș adresat nu doar justiției „reformate”, ci și celor care o lasă să nu facă absolut nimic.
La 17 ani de la 7 aprilie 2009, cetățenii Republicii Moldova nu știu ce s-a întâmplat cu adevărat în acele zile. Nu știu cine a dat ordinele. Nu știu de ce au murit, cel puțin, cinci tineri. Nu știu ce ascund dosarele secretizate. Și nu există niciun semn că vor afla curând, nu pentru că adevărul ar fi inaccesibil, ci pentru că toate guvernările de până acum nu au vrut să-l facă public.
O justiție care închide ochii în fața adevărului este o justiție complice. O guvernare care închide ochii în fața acelei justiții, dar și în fața a 27 de organizații și activiști civici care cer respectarea legii, este parte din aceeași complicitate.
În 2012, Parlamentul a decretat ziua de 7 aprilie «Ziua Libertății». Dosarele sunt în continuare secretizate.
