Actuala guvernare și-a legat aproape întreaga legitimitate politică de integrarea europeană. A câștigat alegeri cu această promisiune și justifică o parte dintre reformele nepopulare prin obligațiile asumate în procesul de aderare. Tocmai de aceea, felul în care guvernează PAS influențează direct percepția populației asupra Uniunii Europene.
Scumpirile, presiunea fiscală, modificările legislative făcute în ritm alert, conflictele dintre stat și companii private și tonul unor membri ai Guvernului riscă să fie puse în aceeași ecuație cu integrarea europeană. Pentru o societate cu venituri tot mai mici față de prețuri, această asociere poate avea consecințe politice serioase.
Majorările la gaze, energie, carburanți și alte servicii pot avea explicații economice. Dar oamenii nu trăiesc separat politica energetică, politica fiscală și armonizarea legislației cu acquis-ul comunitar. Toate ajung în același buget al familiei.
Când majorarea accizelor sau introducerea unor obligații noi sunt explicate prin necesitatea alinierii la normele europene, mesajul poate fi recepționat foarte simplu: apropierea de UE înseamnă prețuri și taxe mai mari.
Guvernarea ar trebui să fie mult mai atentă cu această asociere. Uniunea Europeană cere armonizarea legislației. Nu cere Chișinăului să consulte formal, să adopte legi în grabă sau să ofere mediului de afaceri perioade insuficiente pentru adaptare.
Republica Moldova trebuie să modifice într-un timp relativ scurt un volum enorm de legislație. Urgența nu justifică însă reducerea consultărilor la o procedură formală.
Pentru companii contează cât timp au pentru a analiza un proiect, dacă există o evaluare serioasă a impactului și dacă obiecțiile lor pot modifica efectiv decizia.
Predictibilitatea legislativă este una dintre condițiile investiției. O companie poate calcula un impozit mai mare. Mult mai greu poate calcula o regulă care se schimbă frecvent sau o interpretare administrativă pe care nu a putut-o anticipa.
Aici apare o contradicție: statul cere investiții, dar uneori produce el însuși incertitudine pentru cei pe care încearcă să-i atragă.
Cazul FLYONE trebuie analizat și din această perspectivă.
Dacă există încălcări, ele trebuie investigate și sancționate, însă instituțiile statului nu beneficiază automat de prezumția că orice intervenție este proporțională.
Procedura privind schimbarea controlului asupra companiei, perchezițiile și implicarea mai multor instituții au transformat cazul într-un subiect urmărit de întregul mediu de afaceri.
Pentru un investitor nu este esențial dacă proprietarii FLYONE au sau nu dreptate în disputa cu autoritățile. El urmărește cât de clare sunt regulile, câtă discreție au instituțiile și cât de eficient poate fi contestată o decizie a statului.
Aceste lucruri intră direct în evaluarea riscului unei investiții în Republica Moldova.
Guvernarea vorbește frecvent despre propaganda rusă, dezinformare și forțele interesate să compromită direcția europeană. Pericolul este real, dar el nu poate explica orice nemulțumire.
Un pensionar poate fi nemulțumit de factura la încălzire fără să fie manipulat de Moscova. Un antreprenor poate cere reguli previzibile fără să conteste integrarea europeană. Un agricultor poate protesta împotriva costurilor mai mari fără să devină eurosceptic.
Dacă asemenea nemulțumiri sunt tratate predominant ca probleme de comunicare sau dezinformare, guvernarea riscă să nu mai vadă problemele care le-au produs.
Și exact aici apare pericolul politic. Beneficiile integrării europene se acumulează lent. Infrastructura, investițiile, reforma justiției și creșterea veniturilor cer ani. O scumpire se vede în următoarea factură.
Adversarii integrării europene pot exploata această diferență fără mari eforturi. Le este suficient să lege fiecare problemă de Bruxelles.
Guvernarea le ușurează munca atunci când face aceeași legătură pentru a justifica decizii nepopulare.
PAS și Guvernul Tofan nu sunt Uniunea Europeană. Sunt administratorii temporari ai unui stat care negociază aderarea. Deciziile lor pot fi criticate fără ca integrarea europeană să fie pusă sub semnul întrebării.
Puterea ar trebui să fie prima interesată de această delimitare.
Altfel, dacă își prezintă propriile succese drept succese ale Europei, va face inevitabil ca propriile eșecuri să fie puse tot pe seama Europei.
Republica Moldova poate avansa rapid în negocierile de aderare și, simultan, poate pierde susținere pentru integrare în interiorul țării.
Dacă guvernarea va continua să erodeze sprijinul public pentru integrarea europeană, euroscepticismul nu va mai avea nevoie de prea mult ajutor din exterior. Puterea de la Chișinău îi va furniza singură argumentele.
