În Republica Moldova, cetățenii au descoperit o nouă utilitate a serviciilor digitale: pot verifica dacă cineva le accesează ilegal datele personale. Și, la nevoie, pot anunța instituțiile care, de altfel, ar fi trebuit să observe primele acest lucru. Pare o glumă. Din păcate, este una dintre concluziile audierilor desfășurate miercuri, 4 noiembrie, în Parlament, după atacul cibernetic asupra sistemelor informaționale ale Republicii Moldova.
Potrivit lui Lilian Carp, președintele Comisiei parlamentare pentru securitate națională, apărare și ordine publică, între 19 și 23 octombrie au fost înregistrate aproximativ șase milioane de accesări în patru zile. În mod obișnuit, sistemele respective înregistrează între 20.000 și 40.000 de accesări zilnic.
Diferența este uriașă. Accesările suspecte s-au produs inclusiv noaptea și dimineața devreme. Cu toate acestea, instituțiile responsabile nu au reacționat la timp. Primii care au semnalat incidentul au fost cetățenii. Aceștia au observat, prin intermediul platformei EVO, că datele lor personale fuseseră accesate.
De obicei, când se iscă un scandal, aflăm că autoritățile au luat cunoștință despre el din presă. De această dată, presa a fost devansată de cetățeni. Este un progres în comunicarea cu statul. Mai rămâne ca statul, cum ar fi și firesc, să afle primul ce se întâmplă în propriile sisteme.
Avem instituții. Cine trebuia să observe atacul?
Republica Moldova a construit în ultimii ani un sistem instituțional dedicat securității cibernetice. Avem Agenția pentru Securitate Cibernetică, Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică, inclusiv CERT-GOV-MD, și Agenția de Guvernare Electronică.
Serviciul de Informații și Securitate, Ministerul Afacerilor Interne și organele de urmărire penală au, la rândul lor, competențe relevante în prevenirea, investigarea sau combaterea amenințărilor informatice.
Sunt cel puțin cinci instituții și structuri cu atribuții în acest domeniu, deși responsabilitățile lor sunt diferite. Unele administrează infrastructura, altele coordonează securitatea, monitorizează incidente sau investighează infracțiuni.
Teoretic, sistemul pare bine organizat. Există instituții, regulamente, competențe și proceduri. Există chiar și structuri specializate care ar trebui să observe activitățile suspecte. Și totuși, timp de patru zile, accesările au ajuns la ordinul milioanelor.
Lilian Carp a recunoscut că, în urma audierilor, nu a primit un răspuns satisfăcător privind lipsa reacției instituțiilor. Încă nu știm deocamdată dacă sistemele automate de monitorizare au generat alerte care au fost ignorate, dacă mecanismele de detectare au funcționat defectuos sau dacă instituțiile nu au reușit să comunice între ele. Tocmai aceste lucruri trebuie stabilite prin audit.
Dar un fapt este deja cunoscut: volumul neobișnuit al accesărilor nu a determinat intervenția la timp a celor responsabili. În aceste condiții, ar fi util să aflăm cine monitoriza efectiv sistemele afectate, cine trebuia să primească alertele și cine avea autoritatea să oprească accesările suspecte. Pentru că, dacă fiecare instituție își cunoaște atribuțiile, ar trebui să existe și una care știe de ce atacul a trecut neobservat în primele zile.
Unde este emisarul pentru reziliență?
În decembrie 2025, președinta Maia Sandu l-a numit pe fostul premier Dorin Recean în funcția de emisar special pentru dezvoltare și reziliență.
Potrivit mandatului publicat de Președinție, Recean trebuie să contribuie la cooperarea dintre instituții pentru prevenirea și combaterea amenințărilor hibride, la consolidarea rezilienței statului și la atragerea expertizei internaționale.
Este o misiune importantă. Mai ales într-o țară în care securitatea informațională și vulnerabilitățile instituționale sunt invocate frecvent drept amenințări majore. Dorin Recean are experiență în domeniul securității. A fost ministru de Interne, consilier prezidențial pentru securitate, secretar al Consiliului Suprem de Securitate și prim-ministru.
În februarie 2026, Maia Sandu explica faptul că emisarul își exercită funcția fără salariu și fără program permanent, fiind consultat atunci când Președinția consideră necesar. Nu există informații publice identificate care să arate dacă Dorin Recean a fost implicat în evaluarea sau gestionarea incidentului din octombrie.
Firește, emisarul nu administrează serverele și nu are obligația de a urmări personal accesările suspecte. Responsabilitatea sa este de ordin strategic. Dar tocmai aici apare o întrebare legitimă: ce contribuție a avut emisarul pentru reziliență într-o situație care a pus în discuție capacitatea instituțiilor de a preveni și gestiona o amenințare majoră? A fost consultat? A participat la evaluarea incidentului? A propus măsuri pentru îmbunătățirea cooperării dintre instituții?
Ar fi util ca Președinția să explice. Mai ales că una dintre misiunile pentru care a fost creată funcția privește tocmai consolidarea capacității instituționale a statului.
Inteligența artificială, noua explicație universală?
La audierile parlamentare, reprezentanții instituțiilor au invocat inclusiv utilizarea inteligenței artificiale de către atacatori. Este posibil ca asemenea instrumente să fi fost folosite. Deocamdată, însă, nu există o expertiză publică prin care acest lucru să fie demonstrat.
Lilian Carp a respins ideea că utilizarea inteligenței artificiale ar putea explica lipsa reacției instituțiilor. Acestea dispun, la rândul lor, de instrumente tehnologice pentru protejarea infrastructurii informatice. Observația este pertinentă.
Inteligența artificială poate automatiza atacurile, poate identifica vulnerabilități și poate complica munca specialiștilor în securitate. Dar nu explică, prin simpla ei invocare, de ce o creștere atât de mare a accesărilor nu a provocat o reacție a instituțiilor responsabile.
Ce știm despre datele accesate?
Potrivit informațiilor prezentate de Lilian Carp, atacatorii au accesat aproximativ 750.000 de seturi de date. Este important să facem distincția dintre numărul accesărilor, numărul seturilor de date și numărul persoanelor afectate. Aceeași persoană poate avea informații consultate de mai multe ori, pe platforme diferite. Prin urmare, cifra de 750.000 nu reprezintă numărul cetățenilor afectați. Acest lucru urmează să fie stabilit în urma auditului.
Autoritățile au identificat adrese IP din aproximativ șase țări, inclusiv din state membre ale Uniunii Europene. Proveniența acestor adrese nu dovedește însă cine a organizat atacul. Anchetatorii trebuie să stabilească cine le-a utilizat și prin ce intermediari. Investigația penală este în desfășurare, iar instituțiile de drept colaborează cu parteneri internaționali.
Deocamdată, autoritățile nu au prezentat dovezi publice care să permită atribuirea atacului unui anumit stat sau grup.
Două audituri și o demisie
După incident, conducerea Agenției de Guvernare Electronică s-a schimbat. Premierul Vasile Tofan a anunțat, la 28 octombrie, retragerea directoarei Nicoleta Colomeeț.
Acum urmează două audituri. Primul va examina vulnerabilitățile tehnice. Potrivit lui Lilian Carp, rezultatele ar putea fi prezentate până la 27 noiembrie, dacă respectivul contract va fi încheiat cel târziu pe 5 noiembrie. Al doilea audit va analiza organizarea atacului și ar urma să fie finalizat la începutul lunii decembrie.
Parlamentul promite noi audieri după prezentarea rezultatelor.
Este un calendar necesar. Dar ar fi bine ca evaluările să ofere răspunsuri concrete, nu încă un inventar al dificultăților instituționale.
Cine avea responsabilitatea monitorizării? Ce mecanisme de alertare existau? Au funcționat? Dacă au funcționat, cine a ignorat semnalele? Dacă nu au funcționat, cine răspundea de întreținerea lor?
Și, mai ales, ce ar trebui de schimbat pentru ca un incident asemănător să fie detectat înainte ca cetățenii să înceapă să-și verifice singuri datele?
Statul digital are nevoie de … pază
Republica Moldova a făcut progrese reale în digitalizarea serviciilor publice. Multe operațiuni care necesitau drumuri la ghișee pot fi realizate astăzi de pe telefon. Este una dintre transformările administrative de care cetățenii beneficiază direct.
Tocmai de aceea incidentul este atât de grav. Oamenii au fost încurajați să folosească serviciile digitale și să aibă încredere în capacitatea statului de a le proteja informațiile. Statul are obligația să demonstreze că această încredere este justificată.
Premierul Vasile Tofan a recunoscut recent că incidentele au afectat serios încrederea publicului. A invocat și exemple din Danemarca, Franța și Coreea de Sud, unde au avut loc breșe importante de securitate.
Comparațiile internaționale pot fi utile pentru a înțelege amploarea amenințărilor cibernetice. Dar cetățeanul ale cărui date au fost accesate în Republica Moldova are nevoie, înainte de toate, de explicații despre ce s-a întâmplat aici.
Iar explicația cea mai așteptată privește cele patru zile în care sistemele au înregistrat milioane de accesări suspecte, fără o intervenție instituțională la timp.
Atacatorii vor trebui identificați. Vulnerabilitățile tehnice vor trebui eliminate. Responsabilitățile administrative vor trebui stabilite.
Și ar mai fi ceva. Dacă autoritățile vor să recâștige încrederea oamenilor, ar trebui să înceapă prin a explica de ce cetățenii au observat ceea ce instituțiile specializate au ratat.
Pentru că, după toate investițiile în digitalizare, ar fi păcat să descoperim că cel mai eficient sistem de alertă al statului este tot cetățeanul care își verifică telefonul.
