Economia regiunii transnistrene a înregistrat un declin puternic în 2025. PIB-ul s-a redus cu peste 19%, producția industrială a scăzut cu aproximativ 20%, iar exporturile și livrările către malul drept s-au diminuat cu mai mult de jumătate. Datele apar într-un studiu realizat de Fundația „Friedrich Ebert” și IDIS „Viitorul”.
Autorii studiului constată că economia regiunii trece printr-o transformare structurală, în condițiile în care modelul bazat pe accesul preferențial la energie și menținerea administrativă a cursului valutar își pierde treptat capacitatea de a susține veniturile și stabilitatea socială.
Efectele sunt resimțite și la nivelul populației. În 2025, salariul mediu din regiune a constituit aproximativ 7.700 de lei, fiind de aproape două ori mai mic decât cel înregistrat pe malul drept al Nistrului. Potrivit studiului, declinul economic este însoțit de diminuarea veniturilor și de adâncirea decalajului dintre cele două maluri.
O altă vulnerabilitate majoră este depopularea. Dacă în 1990 regiunea transnistreană număra aproximativ 731 de mii de persoane, în 2025 populația s-a redus la circa 460 de mii, ceea ce înseamnă o scădere de peste 37%.
Numărul celor care locuiesc efectiv în regiune ar fi însă considerabil mai mic. Populația rezidentă este estimată la numai 295 de mii de persoane, în timp ce aproximativ 165 de mii sunt plecate peste hotare.
Problemele economice se reflectă și în comerț. În 2025, exporturile externe și vânzările către malul drept s-au redus cu peste 50%, pe fondul diminuării activității în sectoarele energetic și metalurgic. În același timp, aproximativ 77% din exporturile externe ale regiunii au avut drept destinație piața Uniunii Europene.
Studiul arată că în 2026 se conturează și o schimbare în modul de abordare a problemei transnistrene. Pe lângă negocierile politice, autoritățile Republicii Moldova pun un accent mai mare pe instrumentele economice, fiscale și instituționale pe care le au la dispoziție, inclusiv prin instituirea Fondului de Convergență.
În opinia autorilor, dificultățile cu care se confruntă în prezent regiunea generează atât riscuri, cât și oportunități pentru reintegrarea economică. Aceștia consideră că politicile publice ar trebui să urmărească consolidarea legăturilor economice deja existente între cele două maluri și extinderea lor treptată, astfel încât procesul să fie previzibil pentru populație și mediul de afaceri.
