Să pornim de la singura ipoteză care explică faptele: înțelegerea dintre actuala guvernare în persoana premierului și Igor Makarov, „marele investitor”, este deja făcută. Nu știm detaliile acestei înțelegeri, dar o discuție de trei ore cu Vasile Tofan, cu ușile închise, într-o sfântă duminică nu e totuna cu a sta la un ceai de curtoazie. Dacă accepți asta, toată comedia din ultima săptămână capătă o logică.
Filmul e simplu și s-a derulat în văzul tuturor. Duminică, Makarov stă trei ore în biroul premierului Tofan. Luni seară apare pe sticlă la TV8 și aruncă momeala: miliardul de dolari pregătit pentru energia din R. Moldova. Marți, în Parlament, Tofan confirmă senin întâlnirea și îl prezintă pe oligarh drept un binefăcător care vrea să ne ajute în plan energetic.
Doar că socoteala din birou nu s-a potrivit cu reacția din teren. Oamenii n-au aplaudat. Jurnaliștii și experții n-au înghițit gogoașa cu filantropul Makarov, iar memoria publică s-a dovedit mai lungă decât au calculat strategii de la putere. Când au văzut că varianta tehnocrată, gen „analizăm orice ofertă avantajoasă”, nu ține, au scos din buzunar cartea geopolitică.
Vineri s-a deschis supapa. Presa de casă a aflat „pe surse” că intermediarul întâlnirii ar fi nimeni altul decât Kurt Volker, fostul emisar al lui Trump pentru Ucraina. Mesajul a fost preluat instantaneu de presa de buzunar: Volker e omul lui Trump, e anti-rus declarat, ba chiar e amicul lui Mike Pompeo, care apare într-o fotografie împreună cu Tofan, la New York.
Construcția narativă e bine ticluită. Silogismul livrat publicului sună așa: dacă un „șoim” de la Washington intermediază întâlnirea cu afaceristul, înseamnă că omul e curat ca lacrima. Iar dacă propunerea vine pe filiera administrației americane, cine e Chișinăul să spună nu?
Observați și canalul de livrare. Informația nu e asumată de Guvern, nu e confirmată de Volker, nici de Makarov, nici de Pompeo. E aruncată „pe surse”.
Doar că ștampila americană este, mai degrabă, un fals. Kurt Volker nu mai reprezintă administrația SUA de mulți ani. Și-a dat demisia încă din 2019, pe fondul scandalului de impeachment al lui Trump, unde oricum activa ca voluntar. Azi, Volker e pur și simplu un consultant privat, președinte la Alliance Strategic Advisors și lobist la BGR Group. Consultanții au clienți, iar clienții plătesc. Dacă ni se spune că Volker a fost omul care a făcut legătura dintre Makarov și Tofan, atunci ar trebui să ni să spună și cine l-a mandatat, cine l-a plătit pentru această intermediere?
Manevra cu Volker arată de fapt un singur lucru: guvernarea știe foarte bine cine este Makarov. Dacă era un investitor curat, nu avea nevoie să intre prin ușa din spate.
Miza acestei manipulări nu e opoziția. Dodon și Chicu îl periau pe Makarov încă din prima zi. Ținta e propriul electorat al PAS: oamenii crescuți ani de zile cu discursul despre independența energetică față de Moscova. Acum, acestor oameni trebuie să li se vândă o poveste în care omul lui Voronin devine peste noapte omul lui … Trump. Iar pentru că nicio figură din Guvern nu are curajul să iasă la tribună și să-și asume mizeria asta pe cont propriu, au preferat să o „scurgă” anonim în presă.
Dacă există un dram de transparență la Guvern, lucrurile se rezolvă simplu: Tofan să spună oficial cine a intermediat întâlnirea și la cererea cui, Volker să declare dacă a fost plătit de Makarov, iar procesul-verbal al celor trei ore de discuții să fie făcut public. Până atunci, povestea cu emisarul american rămâne ce este: un paravan comod după care niște oameni de la putere încearcă să-și ascundă complicitatea.
