Creștinii ortodocși de stil vechi îl sărbătoresc astăzi, 2 august, pe Sfântul Proroc Ilie, unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai Vechiului Testament. Ziua este însoțită de numeroase tradiții și credințe populare, de la sfințirea roadelor și a mierii până la interdicții legate de muncă și consumul unor fructe.
Sfântul Proroc Ilie este considerat un mare făcător de minuni, aducător de ploi în vreme de secetă, ocrotitor al recoltelor și protector al gospodăriilor.
În această zi, credincioșii participă la slujbele religioase, iar în multe localități sunt marcate hramurile bisericilor și ale satelor. De asemenea, își sărbătoresc onomastica cei care poartă numele Ilie sau derivate ale acestuia.
Una dintre tradițiile păstrate până astăzi este sfințirea fructelor și legumelor. Tot de Sfântul Ilie se sfințește și mierea de albine, care, potrivit obiceiului, se consumă împreună cu castraveți.
Sfântul Proroc Ilie face parte din cei șaisprezece profeți ai Vechiului Testament și a trăit cu peste opt sute de ani înainte de nașterea Mântuitorului. Tradiția spune că încă din copilărie destinul său a fost vestit printr-o vedenie avută de tatăl său, mare preot al Legii Vechi. Se spune că îngerii l-au înfășurat în veșminte albe și i-au dat să mănânce flăcări, iar preoții au interpretat vedenia ca pe un semn divin.
În tradiția populară, Sfântul Ilie este o divinitate a Soarelui și a focului, asociată cu tunetele, fulgerele, ploile torențiale și grindina. Se crede că el hotărăște când și unde plouă și poate lega sau dezlega ploile.
De Sfântul Ilie sunt legate numeroase obiceiuri. În ajunul sărbătorii, fetele mergeau noaptea pe câmpurile cu cânepă, unde, potrivit tradiției, își puteau afla ursitul în vis. Tot în această perioadă se culegeau plante de leac, în special busuiocul, dar și plante folosite în vechime la vrăji și descântece.
Femeile duceau busuiocul la biserică pentru a fi sfințit, iar după întoarcerea acasă îl ardeau, folosind cenușa în scopuri terapeutice, în special pentru tratarea aftelor la copii.
O altă credință populară spune că până la Sfântul Ilie nu este bine să fie consumate merele. În ziua sărbătorii, acestea sunt duse la biserică pentru a fi sfințite, existând credința că astfel vor deveni „mere de aur” pe lumea cealaltă. Totodată, se spune că, dacă în această zi tună, alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.
Sfântul Ilie marchează și mijlocul verii pastorale. În această perioadă, ciobanilor le era permis să coboare pentru prima dată din munți, iar mulți obișnuiau să ofere iubitelor sau soțiilor furci de tors din lemn, lucrate manual.
Potrivit tradiției, de Sfântul Ilie nu se lucrează, oamenii temându-se că nerespectarea sărbătorii poate aduce trăsnete, grindină sau alte pagube asupra gospodăriilor și recoltelor.
