Refuzul unei diete vegane a ajuns pe masa judecătorilor de la Strasbourg și s-a transformat într-o hotărâre cu impact pentru întreaga Europă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Elveția după ce doi bărbați aflați în custodia statului nu au primit o alimentație exclusiv vegană, încălcându-le astfel dreptul la libertatea de gândire și de conștiință.
Hotărârea, pronunțată luni, este o premieră în jurisprudența instanței europene. Judecătorii au stabilit că principiile veganismului pot beneficia de protecția acordată libertății de gândire și de conștiință, garantată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cei doi reclamanți au susținut că nu au avut acces la o alimentație complet vegană, fără produse de origine animală, în perioada în care s-au aflat în custodia statului. Unul dintre ei s-a aflat în arest preventiv între noiembrie 2018 și octombrie 2019, iar celălalt a fost internat într-o clinică de psihiatrie între februarie și aprilie 2021.
CEDO a constatat că autoritățile elvețiene nu au analizat în mod corespunzător solicitările celor doi și nici nu au emis decizii administrative oficiale privind refuzul dietei solicitate. În lipsa unor astfel de decizii, reclamanții nu au avut posibilitatea de a contesta măsurile în instanță, scrie Mediafax.
Instanța de la Strasbourg a decis acordarea unor despăgubiri morale de 12.000 de euro pentru primul reclamant. Cel de-al doilea va primi 4.000 de euro daune morale și încă 10.000 de euro pentru acoperirea cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii, judecătorii au făcut trimitere la practica statelor membre ale Consiliului Europei, arătând că, în numeroase sisteme juridice, veganismul este recunoscut drept o convingere filozofică sau o concepție de viață nereligioasă care poate beneficia de protecție juridică.
Deși hotărârea nu obligă statele să introducă automat meniuri vegane în toate instituțiile publice, aceasta stabilește că solicitările bazate pe convingeri sincere trebuie analizate în mod efectiv, iar persoanele vizate trebuie să aibă posibilitatea de a contesta un eventual refuz, în conformitate cu standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului.
