Pe 29 aprilie, Cancelaria de Stat a semnat o dispoziție internă. Pe 30 aprilie, președinta Maia Sandu anunța că Moldova a urcat la locul 31 în clasamentul mondial al libertății presei. Pe 6 mai 2026, redacțiile din Casa Presei primeau scrisorile de evacuare. Trei date, șapte zile, un singur mesaj: Guvernul vrea clădirea, iar redacțiile să-și ia tălpășița.
Nouă redacții de presă tipărită au fost somate să-și elibereze birourile de pe strada Alexandru Pușkin 22 din Chișinău, adică din Casă Presei, până pe 30 iunie 2026. Motivul invocat: reparația capitală a clădirii. Redacțiilor nu li s-a oferit nici o alternativă. Garanțiile că vor putea reveni după renovare: niciuna.
„Moldova Suverană”, unicul dintre cotidianele naționale rămase în format print, nu a mai așteptat. Pe 10 mai, redactorul șef Ion Berlinschi anunța pe Facebooksistarea ediției tipărite, unul dintre motive fiind faptul că redacția nu are resurse pentru a închiria oficii la prețuri comerciale și, practic, își sistează activitatea. Colectivul redacțional rămâne fără loc de muncă. Berlinschi a lăsat deschisă posibilitatea continuării online și a întrebat public dacă cineva este interesat să preia site-ul ziarului. Un ziar care a continuat să fie editat în condiții deloc ușoare nu a rezistat unei scrisori administrative.
Dispoziția din 29 aprilie 2026
Scrisorile semnate de directorul Casei Presei, Igor Mînăscurtă, invocă dispoziția Cancelariei de Stat nr. 17-95-4844 din 29 aprilie 2026, emisă fără nicio consultare prealabilă cu instituțiile afectate. Publicațiile vizate: „Florile Dalbe”, „Alunelul”, „Noi”, „Săptămâna”, „Logistic Media”, „Gazeta Satelor”, „Tainele sănătății”, „Dreptul muncii” și „Făclia”, au contracte de locațiune încheiate pentru întreg anul 2026. Rezilierea unilaterală cu 55 de zile preaviz, nu a fost însoțită de nicio ofertă alternativă adaptată posibilităților financiare ale redacțiilor.
Textul dispoziției nu a fost publicat și nu apare în niciun comunicat oficial al Cancelariei de Stat.
Pe 13 mai, șeful Cancelariei de Stat, Alexei Buzu, a oferit o explicație publică: clădirea nu a mai fost renovată de decenii; Guvernul are nevoie de spații aproape de sediul central; redacțiilor li se oferă „timp rezonabil” și „alternative”. Întrebat dacă presa va putea reveni după reparație, Buzu a răspuns că prioritate vor avea instituțiile publice.
Nicio alternativă nu a fost specificată. Nicio durată a lucrărilor nu a fost comunicată. Nicio suprafață nu a fost rezervată presei pentru după renovare.
Ce este, de fapt, Casa Presei
Imobilul de pe Pușkin 22 a fost construit între 1964 și 1967 și dat în exploatare în 1972, cu destinația explicită de a găzdui redacțiile din RSS Moldovenească. Clădirea a rămas în gestiunea statului după 1991.
Din 1994 se află sub controlul Cancelariei de Stat, iar din octombrie 2018, printr-o hotărâre de Guvern, Întreprinderea de Stat Casa Presei a fost desființată prin absorbție de Direcția Generală pentru Administrarea Clădirilor Guvernului, aceeași instituție care a semnat acum scrisorile de evacuare.
Nouă organizații cer moratoriu
Până acum, nouă organizații media din Republica Moldova semnaseră un apel comun adresat Guvernului, Cancelariei de Stat și Ministerului Culturii: Asociația Presei Independente, Centrul Acces-Info, RISE Moldova, Media-Guard, Comitetul pentru Libertatea Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic, Asociația Presei Electronice și Centrul de Investigații Jurnalistice.
Apelul cere trei lucruri: un moratoriu asupra evacuărilor până la identificarea unor spații alternative accesibile, consultări transparente cu redacțiile afectate și garanții scrise privind dreptul de revenire după finalizarea lucrărilor. La data publicării acestui articol, nicio autoritate nu a răspuns concret, cu subiect și predicat, la niciuna dintre cele trei cereri.
Organizațiile semnatare semnalează că prețurile actuale de pe piața imobiliară din Chișinău depășesc cu mult capacitățile financiare ale redacțiilor de presă tipărită, deja erodate de creșterea costurilor pentru hârtie, tipar și distribuție. Relocarea forțată fără alternativă accesibilă echivalează, pentru unele publicații tipărite, cu desființarea.
Constantin Olteanu, redactorul-șef al revistei Săptămâna, rezistă: contractul lui expiră pe 31 decembrie și nu intenționează să elibereze spațiul mai devreme. A rezervat loc pe pagina întâi a ediției din 15 mai pentru o eventuală reacție oficială. „În cazul în care nu va urma nimic, lăsăm loc gol.”
Locul 31 și dispoziția din 29 aprilie
Pe 30 aprilie 2026, președinta Maia Sandu anunța cu mândrie că Republica Moldova a urcat la locul 31 în Indexul Mondial al Libertății Presei al organizației Reporteri fără Frontiere, cel mai bun rezultat din Europa de Est, cu patru poziții mai sus față de 2025. Țara e „pe drumul cel bun”, a scris șefa statului pe rețelele sociale.
Pe 29 aprilie 2026, cu o zi înainte, Cancelaria de Stat a emis dispoziția prin care punea în mișcare evacuarea redacțiilor din Casa Presei.
Clasamentul RSF măsoară cadrul legal, pluralismul mediatic, independența editorială, accesul la informație. Nu măsoară prețul chiriei în centrul Chișinăului. Jeanne Cavelier de la RSF a avertizat, la lansarea indexului, că progresul Republicii Moldova „este real, dar … reversibil”.
Cu câteva zile înainte de expedierea scrisorilor de evacuare, aceleași nouă organizații media care au semnat apelul privind Casa Presei publicaseră Memoriul privind libertatea presei pentru perioada mai 2025 – mai 2026. Documentul constata că, în pofida progreselor din clasamentul RSF, condițiile de activitate și siguranța jurnaliștilor „au continuat să se degradeze”: hărțuire online în creștere, absența unui cadru juridic pentru presa scrisă și online, nicio protecție legală împotriva proceselor de intimidare a jurnaliștilor.
Organizațiile care documentau pe 3 mai deteriorarea ecosistemului mediatic semnau deja pe 12 mai un apel de urgență privind evacuarea fizică a redacțiilor. Cele două documente, la distanță de nouă zile, descriu același tablou, dar din unghiuri absolut diferite.
Întrebările fără răspuns
Procedura de achiziție publică pentru lucrările de renovare a unui imobil de aproape 10.000 de metri pătrați în centrul capitalei este, conform legii, publică. La data publicării acestui articol, nu apare în declarațiile oficiale ale Cancelariei de Stat și nu a fost comunicată redacțiilor evacuate.
Nu se cunoaște valoarea estimată a contractului, nu se cunoaște durata lucrărilor, nu se știe ce suprafețe vor fi rezervate presei după renovare (dacă vor fi) și la ce tarife, nu se știe ce înseamnă concret „alternativele” menționate de Buzu.
Dacă după renovare imobilul va fi ocupat preponderent de instituții publice, cum sugerează declarația lui Buzu privind prioritățile, modelul economic care a permis presei tipărite să supraviețuiască în clădire dispare. Tarifele subvenționate au funcționat tocmai pentru că erau compensate de chiriașii comerciali. Instituțiile publice nu plătesc tarife comerciale. Redacțiile de presă scrisă nu pot plăti tarife de piață.
Președintele Uniunii Ziariștilor din Moldova, Victor Moraru, cu două zile înainte de declarația lui Buzu scria pe Facebook că după reparație tarifele se modifică automat, iar publicațiile care nu vor putea acoperi noile costuri nu vor putea reveni. Clădirea riscă să devină, în practică, un centru de birouri guvernamentale cu numele de pe fațadă rămas ca amintire.
Că guvernul unui stat aflat pe locul 31 la libertatea presei administrează în acest mod imobilul construit special pentru presă, fără consultare și fără transparență asupra parametrilor esențiali, este în sine o informație. Moldova Suverană și-a sistat deja ediția tipărită și caută pe cineva care să-i preia site-ul. Locul gol de pe prima pagină a Săptămânii din 15 mai abia urmează.
