La sfârșitul lunii martie 2026, Parlamentul Republicii Moldova a dat în sfârșit publicității Raportul privind transparența în procesul decizional pentru anul 2025. Un document, dincolo de aparențe, trădează tocmai limitele transparenței pe care pretinde că o promovează.
Trei luni de tăcere despre un an de transparență
Să începem cu evidența: un raport despre transparența anului 2025 este publicat abia în martie 2026. Această ciudățenie nu pare să deranjeze pe nimeni din instituție. Un parlament cu adevărat transparent nu ar trebui să aștepte trei luni după încheierea anului de raportare pentru a spune cetățenilor cum a funcționat. Transparența în timp real, nu retrospectivă și cosmetizată, este standardul unui legislativ modern. Publicarea tardivă a unui raport despre transparență este, în sine, un semnal de incapacitate instituțională.
Cifre impresionante care nu spun mare lucru
Raportul abundă în cifre impresionante la prima vedere. 339 de acte normative adoptate. 424 de proiecte înregistrate. 228 de ore de ședințe plenare. Sună bine. Dar cantitatea nu înseamnă calitate.
Dintre cele 266 de legi adoptate, 263 sunt legi organice și doar 3 — ordinare. Înseamnă că legislativul a modificat masiv cadrul legal fundamental al țării într-un singur an. Câte dintre aceste modificări au fost cu adevărat necesare și câte reprezintă ajustări tehnice repetate sau legiferare în grabă? Raportul nu răspunde.
Mai îngrijorător: 28 de acte normative au fost adoptate în regim prioritar și 2 în regim de urgență. Procedurile de urgență, prin natura lor, comprimă sau elimină consultarea publică. Cine a decis că acele legi nu puteau aștepta o dezbatere normală? Raportul menționează cifra și trece mai departe.
Societatea civilă — invitată de formă
Acesta este, probabil, cel mai revelator capitol al raportului, deși autorii par să nu realizeze ce mărturisesc prin propriile date.
Contribuțiile organizațiilor societății civile la proiectele de acte normative au scăzut dramatic: de la 145 în 2022, la 168 în 2023, la 111 în 2024 și la doar 56 în 2025. O prăbușire de aproape 67% în trei ani. Explicația oficială? „Caracterul electoral al perioadei” și faptul că Guvernul consultă deja proiectele înainte să le trimită în Parlament.
Această justificare este, cel puțin, comodă. Ea sugerează că Parlamentul s-a resemnat cu rolul de ștampilă a Guvernului, dacă Executivul a consultat, de ce ar mai face-o și Legislativul? Este exact inversul a ceea ce ar trebui să fie un parlament independent.
Și mai grăitor: din cele 56 de contribuții primite, 38 — adică 67,9% — se aflau „în proces de lucru” la sfârșitul anului. Cu alte cuvinte, în majoritatea cazurilor, societatea civilă nici măcar nu știa dacă opinia sa a contat sau nu.
Dialogul care nu a avut loc
Raportul dezvăluie cu o sinceritate dezarmantă că mai multe comisii parlamentare permanente nu au primit nicio contribuție din partea societății civile în tot cursul anului 2025: Comisia pentru cultură și educație, Comisia pentru drepturile omului, Comisia pentru politică externă și integrare europeană, Comisia pentru controlul finanțelor publice.
Raportul notează diplomatic că interacțiunea „nu are un caracter sistemic.” Tradus: se întâmplă când și cum vor deputații, nu după reguli clare.
Consiliile de experți — o construcție perpetuă
Instituția consiliilor de experți pe lângă comisiile permanente este prezentată ca un mecanism modern de dialog. Realitatea din raport spune altceva. Cele 9 consilii din legislatura a XI-a s-au întrunit în total 9 ședințe pe parcursul întregului an, câte una fiecare. Pentru entități menite să contribuie sistematic la procesul legislativ, este o prezență simbolică.
Odată constituit Parlamentul de legislatura a XII-a, a luat-o de la capăt. Până la finele anului 2025, fuseseră constituite doar 2 consilii din cele necesare. Ciclul reîncepe, expertiza acumulată se pierde, și procesul de consultare rămâne în perpetuă fază de construcție.
Conferința anuală cu societatea civilă … anulată
Raportul menționează în treacăt că și Conferința anuală „Cooperarea dintre Parlament și societatea civilă” nu a fost organizată în 2025, din cauza contextului electoral. Este un eveniment-cheie de dialog instituțional, anulat tocmai în perioada în care cetățenii aveau cel mai mult nevoie să înțeleagă cum funcționează instituția care le cere votul.
Controlul parlamentar aproape inexistent
Funcția de control al Parlamentului asupra Executivului arată dramatic chiar și pe hârtie. Deputații au adresat pe tot parcursul anului trecut 12 întrebări și interpelări, o medie de o întrebare pe lună la adresa unui Guvern care gestionează miliarde de lei publici. Dintre cele 21 de rapoarte ale instituțiilor statului care trebuiau audiate în plenul Parlamentului, niciunul nu a fost dezbătut în plen. Explicația: anul electoral.
8 moțiuni simple au fost depuse, acesta fiind instrument esențial de responsabilizare a miniștrilor. Dintre ele, 3 au fost respinse, iar 5 nu au ajuns nici măcar la dezbateri, din lipsă de voturi. Practic, Guvernul a activat în 2025 fără nicio consecință parlamentară semnificativă.
Vizitatorii-record și rețelele sociale
Nu totul este de fațadă. Parlamentul a înregistrat într-adevăr un record de vizitatori, 13 488 de persoane în 342 de vizite ghidate, dintre care majoritatea elevi și studenți. Iar prezența digitală a crescut constant, pagina de Facebook depășind 165 000 de urmăritori.
Dar există o diferență fundamentală între a comunica și a consulta, între a informa și a guverna participativ. Un parlament care excelează la fotografii pe Flickr, creștere de 578%, și rămâne rece la integrarea opiniei cetățenilor în legi este un parlament care a confundat transparența cu marketingul instituțional.
Ce se ascunde în spatele raportului
Citit cu atenție, raportul descrie un parlament care a funcționat în 2025 mai degrabă ca o mașinărie de adoptat legi decât ca un for deliberativ autentic. Contextul electoral a servit drept scuză universală pentru orice deficit de dialog și implicare a publicului.
Întrebările pe care raportul nu le pune, dar ar trebui:
– De ce scade continuu interesul societății civile de a contribui la procesul legislativ, dacă transparența este în creștere?
– Cum justifică Parlamentul adoptarea a 30 de legi în regim prioritar sau de urgență, ocolind dezbaterea publică?
– De ce funcția de control parlamentar a fost practic suspendată timp de un an întreg?
Un raport de transparență nu ar răspunde doar la întrebarea „ce am făcut?”, ci și la „ce nu am făcut și de ce.” Spre regret, Parlamentul Republicii Moldova nu a ajuns încă acolo.
Raportul privind transparența în procesul decizional al Parlamentului Republicii Moldova pentru anul 2025 este disponibil pe www.parlament.md
