Pe 24 martie 2026, în ședința extraordinară a Parlamentului convocată de urgență după ce o dronă rusă avariase linia electrică Isaccea–Vulcănești, premierul Alexandru Munteanu a spus ceva absolut remarcabil: chiar dacă linia Vulcănești–Chișinău, adică „linia independenței” energetice, ar fi fost funcțională în seara atacului, criza tot ar fi avut loc. „Oricum linia ar fi trecut pe teritoriul Ucrainei, care a și fost lovit”, a explicat premierul în fața deputaților. O frază de câteva secunde, rostită în treacăt. Dar care rezumă tot ce trebuie știut despre proiectul prezentat de ani de zile drept soluția la vulnerabilitatea energetică a Republicii Moldova.
Cum s-a ajuns aici? Vă explicăm într-un nou material din seria EXPLICATIV NewsAlert.md.
Același traseu. Aceleași riscuri
Curentul din România spre Republica Moldova nu zboară direct. El pleacă din stația Isaccea, în Dobrogea, traversează 4 kilometri pe teritoriul României, apoi intră pe teritoriul Ucrainei și parcurge aproximativ 40 de kilometri prin sudul regiunii Odesa, o zonă lovită foarte frecvent de drone și rachete rusești, după care reintră în Republica Moldova la Vulcănești.
Linia Vulcănești–Chișinău, 157 de kilometri și 500 de piloni, a fost construită ca să elimine veriga transnistreană din traseu: curentul nu va mai fi nevoit să tranziteze prin centrala MGRES de la Cuciurgan, aflată în afara controlului constituțional al Chișinăului. Aceasta este o vulnerabilitate reală, iar rezolvarea ei este un câștig real de securitate energetică.
Dar cei 40 de kilometri ucraineni nu dispar. Ei rămân exact pe același segment, cu exact aceleași riscuri, după finalizarea „liniei independenței” ca și înainte. Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a confirmat-o în aceeași ședință: proiectul Vulcănești–Chișinău nu a fost conceput să elimine dependența de tranzitul ucrainean, ci de cea transnistreană.
Expertul în energie Eugenia Gusilov a declarat în acest context:
„Vulnerabilitatea Moldovei constă în faptul că până și importurile din România depind de tranzitul prin Ucraina. Aceste importuri oricând pot fi puse în pericol, dat fiind atacurile zilnice cu drone și rachete.”
Cu alte cuvinte: linia numită cu mult tam tam „a independenței” nu oferă independență față de riscul care s-a materializat pe 23 martie 2026.
Unsprezece ani, o linie, același punct vulnerabil
Un memorandum semnat în 2015. Un proiect promis pentru 2019. Lucrări declarate utilitate publică de interes național abia în mai 2022. Construcție efectiv pornită în aprilie 2024. Termen promis în campania electorală din toamna lui 2025: sfârșitul anului. Termen real, în februarie 2026: luna mai, cel mai devreme. Termen confirmat în Parlament, pe 24 martie 2026: mai sau iunie.
Aceasta este, în cifre, istoria „liniei independenței”. Un proiect care a durat atât de mult încât a ajuns să fie finalizat în mijlocul crizei pe care era menit să o prevină și care, odată finalizat, nu va elimina vulnerabilitatea care a cauzat criza.
Problema reală nu este viteza construcției, compania indiană KEC International, care a ridicat cei 500 de piloni, și-a respectat contractul și a finalizat linia aeriană în noiembrie 2025, în termen. Blocajul s-a aflat la cele două stații electrice: cea de la Vulcănești și cea de la Chișinău, unde consorțiile contractate au invocat echipamente nelivrate la timp și condiții meteo nefavorabile. Autoritățile știau de problemă înainte de Crăciun 2025. Publicul a aflat asta abia în februarie 2026, după ce febra electorală expirase.
Imagini din timpul construcției liniei de 400 kV Vulcănești-Chișinău:
Ce urmează și de ce contează
Linia Vulcănești–Chișinău este prima dintr-o trilogie de interconectări cu România. A doua, Bălți–Suceava, a fost declarată utilitate publică în aprilie 2025, cu construcție estimată să înceapă în 2026 și cu termen de finalizare în 2027. A treia, Strășeni–Gutinaș, 190 de kilometri, finanțată de SUA cu 130 de milioane de dolari americani — are termen de finalizare estimat pentru 2029–2030.
Abia după ce toate trei vor fi funcționale, Republica Moldova va putea importa energie din România pe trasee diferite și complementare. Abia atunci va exista o redundanță reală. Dar segmentul Isaccea–Vulcănești va rămâne același, cu aceiași 40 de kilometri prin Ucraina, până când va fi găsită o soluție de rutare complet diferită, de tipul unui cablu subacvatic sau al unui traseu care ocolește Ucraina.
Dacă prima linie, cu toată presiunea politică din 2022 încoace, a acumulat ani de întârzieri, întrebarea legitimă nu este de ce a întârziat. Întrebarea este ce se schimbă în modul în care va fi gestionată construcția liniilor Bălți–Suceava și Strășeni–Gutinaș, proiecte mai lungi, mai complexe, cu mai mulți actori, termene și mai îndepărtate.
Și, mai ales: când vor recunoaște autoritățile moldovene, fără să fie nevoie de o dronă rusească pentru a le forța mâna, că „linia independenței” e doar o piesă din trilogie și nu poate aduce independența pe care o promiteau autoritățile?
Surse: declarații ale premierului Alexandru Munteanu și ministrului energiei Dorin Junghietu în Parlamentul Republicii Moldova, 24 martie 2026; Președinta Maia Sandu și Premierul Alexandru Munteanu la emisiunea „Cutia Neagră”, TV8, 19 februarie 2026; Europa Liberă Moldova; Realitatea.md; NewsMaker; declarații ale expertului în energie Eugenia Gusilov; Monitorul Oficial al Republicii Moldova — Legea nr. 120/2022.
