Stimați cetățeni, dragi prieteni,
Pe 12 noiembrie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins recursul Consiliului UE și a menținut anularea sancțiunilor impuse mie în 2023. Consiliul a fost obligat să-mi achite și cheltuielile de judecată.

Voi extrage din această hotărâre o lecție și o concluzie care contează mult și pentru contextul general al dosarelor examinate în Republica Moldova. Judecătorii de la Luxemburg nu au judecat vinovăția mea – nu aceasta era sarcina lor. Dar au relevat ceva ce contează poate chiar mai mult: o acuzație nu devine adevăr doar pentru că este repetată în comunicatele procuraturii, în discursurile guvernării, în presă și la televizor.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că sancțiunile europene la adresa mea s-au bazat exclusiv pe dosarele penale examinate în Moldova, acestea fiind cunoscute de Consiliul UE superficial, din articole de presă și din comunicate. Consiliul UE nu a verificat dacă aceste dosare respectă dreptul la apărare și, de fapt, nici nu a negat acest lucru. S-a comis, prin urmare, o nedreptate, iar Curtea de Justiție a spus clar: verificarea tuturor aspectelor este obligatorie, iar când probele sunt indirecte, verificarea trebuie făcută „cu atât mai strict”.

Dacă instituțiile europene au fost obligate să verifice cum au fost respectate drepturile apărării în dosarele din Republica Moldova, întrebarea firească este: le verifică cineva aici, acasă? Or, în privința cazului meu s-au făcut un șir de încălcări de procedură care trebuie examinate atent.

– Cum se respectă dreptul de a cunoaște acuzația, când cererea mea ca procurorul să explice concret cele cinci capete de acuzare a fost respinsă?

– Cum se verifică o acuzație, când o sentință de 19 ani se sprijină pe prezumții și pe declarațiile unui martor protejat, iar persoana despre care acuzarea susține că ar fi acționat împreună cu mine nu este audiată?

– Cât de corect se respectă dreptul la o instanță care trebuie constituită potrivit legii, când un judecător al instanței este înlocuit fără repartizare aleatorie – un gest atât de discutabil și dubios, încât însăși Curtea de Apel a sesizat Curtea Constituțională?

– Și cum se respectă prezumția nevinovăției, când verdictul a fost anunțat cu mult înaintea sentinței, în mesajele guvernării și în studiourile de televiziune?

Sunt întrebări juridice, nu emoționale. Exact de tipul celor pe care Curtea de la Luxemburg i-a cerut Consiliului să și le pună.

Ani la rând, sancțiunile din partea Consiliului UE au fost prezentate drept „confirmare europeană” a vinovăției mele. Astăzi, aceeași Europă constată că acea „confirmare” nu avea o temelie verificată. Știu că măsurile anulate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene au fost între timp prelungite. Dar de acum nicio prelungire nu mai poate ocoli standardul de la Luxemburg: cine se bazează pe dosarele de la Chișinău trebuie să arate că a verificat cum au fost construite dosarele respective.

Eu nu cer privilegii și nu pretind să am înlesniri speciale. Cer însă respectarea prevederilor juridice. Cer corectitudine și verificare. Probe, nu comunicate. Fapte, nu emisiuni televizate.

Pe curând.
❤56👍40😁6🕊4