Cu doar câteva zile înainte de Paște, gospodinele intră în febra pregătirilor, iar cozonacul devine din nou vedeta bucătăriei. Deși este un desert care cere răbdare și pricepere, rezultatul final transformă orice masă festivă într-una autentică.
Nu există sărbătoare pascală fără cozonac, ouă roșii și pască, însă cozonacul rămâne, de departe, cel mai așteptat preparat. Chiar dacă nu este ușor de făcut, textura pufoasă și aromele bogate îl transformă într-un simbol al tradiției.
Istoria acestui desert datează din perioada medievală, când în Europa de Est se prepara o pâine dulce pentru marile sărbători. Cu timpul, rețeta s-a rafinat și s-a răspândit, devenind parte esențială a culturii culinare românești.
Pentru un cozonac reușit, secretul stă în tehnică. Drojdia trebuie activată corect în lapte călduț, gălbenușurile se bat cu zahăr până devin cremoase, iar făina se încorporează treptat.
Frământarea îndelungată și dospirea corectă sunt esențiale pentru un aluat pufos.
După ce crește, aluatul se împarte și se umple după preferință cu nucă, mac sau rahat, apoi se mai lasă la dospit înainte de a fi copt până capătă o crustă aurie.
Pe măsură ce sărbătoarea se apropie, pregătirile intră în linie dreaptă, iar mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor începe să anunțe, mai bine ca orice, venirea Paștelui.
