Zefirul este unul dintre deserturile apreciate pentru textura sa aerată și gustul dulce. În varianta clasică, acesta conține puține grăsimi, iar ingrediente precum pectina sau agar-agarul îi pot oferi câteva avantaje. Totuși, fiind bogat în zahăr, este recomandat să fie consumat cu moderație.
Zefirul este preparat, de regulă, din piure de fructe, zahăr, albuș de ou și pectină sau agar-agar. Spre deosebire de multe prăjituri și produse de cofetărie, rețeta clasică nu conține cantități mari de unt, frișcă sau ulei, ceea ce înseamnă că desertul poate avea un conținut redus de grăsimi.
Unul dintre ingredientele întâlnite în zefir este pectina, o fibră solubilă prezentă în mod natural în fructe, în special în mere și citrice. Fibrele solubile contribuie la funcționarea normală a sistemului digestiv. Totuși, cantitatea de pectină din zefir este mică, astfel că desertul nu poate fi considerat o sursă importantă de fibre.
În alte sortimente este folosit agar-agarul, un agent de gelifiere obținut din alge, care conține fibre și îi oferă produsului textura caracteristică.
Fiind bogat în carbohidrați simpli, zefirul oferă rapid energie. Acesta este însă și principalul său dezavantaj: cantitatea ridicată de zahăr. Consumat frecvent și în porții mari, poate contribui la un aport caloric excesiv și poate favoriza problemele dentare.
Chiar dacă unele sortimente sunt preparate cu piure de mere sau alte fructe, zefirul nu trebuie privit ca un înlocuitor al fructelor proaspete.
Pentru o alegere mai bună, este indicat zefirul simplu, fără glazură de ciocolată sau umpluturi și cu o listă cât mai scurtă de ingrediente. Consumat ocazional și în cantități moderate, poate fi o alternativă mai ușoară la deserturile bogate în grăsimi.
