Dacă urmărești atent discursul politic de la Chișinău, observi repede o contradicție evidentă. Pe de o parte, partidul de guvernământ, PAS, deține o majoritate parlamentară confortabilă deja de cinci ani, beneficiază de un sprijin financiar și politic occidental masiv și controlează toate pârghiile executive. Pe de altă parte, dacă asculți declarațiile repetitive ale Președintelui Parlamentului, Igor Grosu, dar și ale altor fruntași ai acestui partid ai impresia că deciziile reale ale statului se iau la … Penitenciarul 13.
Această teză, conform căreia orice blocaj instituțional, reformă eșuată sau criză administrativă este rezultatul rezistenței orchestrate de vechia garnitură a lui Vladimir Plahotniuc, a devenit o rutină de comunicare a partidului de guvernământ.
Problema proaspătului prim-ministru
Prezentarea noului executiv condus de Vasile Tofan sau, mai bine zis, a noului premier, a arătat bine în Parlament. Tofan a venit cu un discurs pragmatic, concentrat pe economie, indicatori de performanță și obiective clare. Pentru cineva din afara sistemului, prestația lui a creat impresia de competență și determinare. O fi așa, dar politica nu funcționează doar pe bază de bune intenții.
Nimeni nu pune la îndoială pregătirea economică a lui Vasile Tofan. Testul real va începe din momentul în care interesele clientelare ale PAS vor intra în contradicție cu soluțiile economice propuse de guvern. Atunci se va vedea câtă autonomie are, de fapt, noul premier.
Cum s-a schimbat partidul de guvernare
Partidele când preiau puterea promit desființarea vechilor rețele, dar ajung de multe ori să-și creeze propriile structuri similare pentru a păstra controlul.
După cinci ani de guvernare, PAS a trecut printr-o schimbare clară. Dinamica inițială de reformare a fost înlocuită treptat de o logică clientelară. Numirile în funcții publice, repartizarea resurselor și luarea deciziilor în agențiile de stat au devenit strâns legate de carnetul de partid, de activiști și de rețele de rude sau apropiați.
Mecanismul actual funcționează pe trei paliere clare. Administrația publică a fost ocupată treptat de cadre de partid, transformând instituțiile în instrumente de protecție politică. Resursele statului, atât banii colectați de la cetățeni, cât și fondurile europene, ajung să alimenteze acest aparat intern de susținere. În paralel, procesul de decizie a rămas închis în cercuri restrânse din Parlament și Președinție, iar Guvernul a rămas doar fațada acestui sistem.
Deoarece PAS confundă interesele statului cu propria supraviețuire politică, orice critică justificată este etichetată drept atac la securitatea națională, putinism, manipulare, atac hibrid, iar orice eroare a guvernării este pusă pe seama vechiului regim. Simplu și comod, dar ulciorul nu merge de multe ori la apă.
De ce reformele promise de Tofan se pot împotmoli
Dacă noul Guvern Tofan nu va livra rezultatele promise, reacția politică a guvernării va fi cu siguranță aceeași: vina va fi plasată pe rețelele coordonate din Penitenciarul 13.
Este clar că Vasile Tofan nu se va confrunta doar cu influențele trecutului oligarhic, ci și cu sistemul clientelar construit de partidul care l-a propulsat. Atâta timp cât resursele publice și asistența europeană servesc la menținerea la putere a unei rețele clientelare de partid, măsurile economice și reformele reale nu vor avea finalitatea dorită. Prăpastia dintre vorbe și fapte nu o poți acoperi la infinit cu narațiunile domnului Grosu despre Penitenciarul 13, narațiuni care nu mai au nici un haz și deja provoacă gesturi cu rotirea degetului la tâmplă.
