Statul moldovean are de încasat 131 de milioane de lei de la nouă companii care au rezervat capacitate în rețeaua electrică națională și n-au construit nimic. Banii n-au ajuns la buget. Opt din cele nouă companii s-au dus direct în instanță. Între timp, 262 de megawați au stat blocați în proiecte fantomă, inaccesibili oricărui investitor care ar fi vrut să construiască ceva real.
Ce este un aviz de racordare și de ce contează când nu e valorificat
Ca să conectezi o centrală electrică la rețeaua națională, ai nevoie de un aviz de racordare. Documentul îți rezervă o capacitate specifică în rețea, exprimată în megawați, pentru o perioadă determinată. Operatorul de rețea îl eliberează ca să poată planifica infrastructura: știe dinainte cine vine, cu câtă putere, când. Fără această rezervare anticipată, rețeaua nu poate fi gestionată eficient.
Avizul vine cu o singură condiție esențială: centrala trebuie construită și pusă în funcțiune în termenul prevăzut. Dacă nu se întâmplă asta, dacă șantierul nu pornește, dacă lucrările se blochează, dacă proiectul rămâne doar pe hârtie, capacitatea rezervată nu dispare automat și nu se redistribuie. Rămâne înghețată pe numele titularului până la expirarea avizului, inaccesibilă oricui altcineva.
Asta înseamnă, concret, că un investitor cu un proiect real, cu finanțare asigurată și cu toate aprobările în regulă, poate primi răspuns că nu există capacitate disponibilă în rețea, pentru că acea capacitate e rezervată de un proiect fantomă. Nu e o situație ipotetică. Ministerul Energiei de la Chișinău a recunoscut-o explicit că o parte din avizele eliberate în Moldova au fost obținute speculativ, fără intenția reală de a construi centrale electrice.
Cum funcționează taxa de nevalorificare
Mecanismul de sancțiune a fost introdus prin Legea nr. 164/2025 cu privire la energia electrică, ca răspuns direct la această problemă. Logica lui e simplă: dacă ocupi capacitate în rețea și nu construiești nimic, plătești.
Taxa se calculează ca procent din garanția financiară de bună execuție pe care titularul a depus-o la momentul obținerii avizului. Cuantumul variază între 50% și 70% din această garanție, în funcție de circumstanțe. Garanția a fost constituită tocmai ca instrument de responsabilizare: nu poți obține un aviz de racordare fără să depui o sumă care să acopere eventualele costuri generate de nevalorificarea lui.
Termenul-limită pentru renunțarea benevolă la avizele nevalorificabile a fost 30 iunie 2025. Companiile care nu au renunțat voluntar și nu au valorificat proiectele au intrat automat în procedura de aplicare a taxei. Monitorizarea plăților și executarea silită în caz de neplată revin Serviciului Fiscal de Stat.
Pe hârtie, mecanismul e complet: există obligație legală, există sancțiune, există autoritate de colectare. Ce se întâmplă în practică e altceva.
Drumul de la aplicare sancțiunilor și încasare plăților e pavat cu procese judiciare interminabile
ANRE a aplicat sancțiuni în două etape. Prima rundă a avut loc pe 22 septembrie 2025, când Consiliul de Administrație al agenției a adoptat hotărârile de sancționare pentru cazurile identificate până atunci, suma totală depășind 103 milioane lei. A doua rundă a urmat în ianuarie 2026, aducând totalul la 131 385 000 lei, prin adăugarea unor cazuri suplimentare.
Cele nouă hotărâri vizează avize emise pentru opt proiecte de centrale fotovoltaice și un proiect de parc eolian. Capacitatea cumulată a acestor proiecte este de 262,45 megawați rezervați în rețeaua electrică a R. Moldova, dar neutilizați pentru investiții reale. Adăugând și avizele la care titularii au renunțat benevol sau care au expirat în alte condiții, capacitatea totală eliberată din rețea în urma acestui proces ajunge la 403,19 MW.
Când presa a solicitat informații oficiale, ANRE a confirmat că în urma amenzilor aplicate suma ajunsă efectiv în bugetul de stat era egală cu … zero. Toate hotărârile de sancționare existau ca acte administrative. Niciuna nu produsese încă un efect financiar real.
Opt companii au mers direct în instanță. Cum arată fiecare dosar
Singura companie care nu a contestat hotărârea ANRE este SRL GENESCOTEC, sancționată cu 250 000 lei, cea mai mică sumă individuală din serie. Nici în acest caz ANRE nu confirma că suma fusese plătită; agenția era în proces de verificare a eventualei plăți benevole.
Celelalte opt companii, care însumează amenzi în valoare de 131 135 000 lei, au atacat hotărârile în instanță. Situația fiecăreia, potrivit datelor furnizate de ANRE, este următoarea.
La Judecătoria Chișinău se judecă patru dosare: SRL Delta Investment Grup, sancționată prin hotărârea ANRE nr. 21 din 27 ianuarie 2026; SRL Dorsequ Solar Trei, hotărârea nr. 556 din 22 septembrie 2025; SRL Solarealize ENE, hotărârea nr. 554 din 22 septembrie 2025; și SRL Soldi, hotărârea nr. 715 din 24 noiembrie 2025. Unele dintre aceste companii au depus și cereri de suspendare a executării hotărârilor ANRE, adică au cerut instanței să blocheze orice măsură de executare silită până la soluționarea dosarului pe fond.
Alte patru companii au ajuns cu procedura la Curtea de Apel, după ce prima instanță le-a respins cererile de suspendare a deciziilor ANRE: Dorsequ Solar Unu, cu hotărârea ANRE nr. 555 din 22 septembrie 2025; SRL Flydev-7G, hotărârea nr. 22 din 27 ianuarie 2026; SRL Qair Solarnova, hotărârea nr. 557 din 22 septembrie 2025; și SRL Unitate de implementare a Proiectului de construcție a penitenciarului din Chișinău, hotărârea nr. 552 din 22 septembrie 2025.
La Curtea de Apel Centru, două dosare au fost deja tranșate parțial. Recursurile depuse de SRL Qair Solarnova și de SRL Unitate de implementare a Proiectului de construcție a penitenciarului din Chișinău au fost respinse: tentativa de blocare a executării hotărârilor ANRE a eșuat atât la prima instanță, cât și la recurs. Asta înseamnă că, teoretic, Serviciul Fiscal de Stat poate declanșa urmărirea silită pentru sumele aferente acestor două companii. Dosarele Dorsequ Solar Unu și SRL Flydev-7G rămâneau în curs de judecată la momentul răspunsului ANRE.
Scorul, exprimat în termeni simpli: nouă companii sancționate, opt dosare active pe rolul instanțelor, zero lei ajunși la buget.
Cazul Qair Solarnova: amendă de 15 milioane, dosar la Curtea de Apel și oferte la o licitație de stat
SRL Qair Solarnova a primit o taxă de nevalorificare de 15 000 000 lei pentru un aviz de racordare aferent unei capacități de 30 MW care nu a fost valorificată. Compania a contestat hotărârea, a pierdut cererea de suspendare în prima instanță și a pierdut și recursul la Curtea de Apel Centru.
Ceea ce adaugă greutate acestui caz este contextul mai larg în care apare compania. Potrivit datelor din răspunsul oficial al ANRE, SRL Qair Solarnova are ca asociat QAIR MOLENERGY S.R.L. și ca administratori pe Lefter Marcela și Lhermitte Charles. Aceeași structură corporativă (același asociat, aceiași administratori) apare în componența unor companii care au depus oferte la licitația organizată în 2026 de Ministerul Energiei pentru acordarea statutului de producător eligibil mare în sectorul energiei regenerabile: QAIR NOVA S.R.L. cu o ofertă de aproximativ 47 MW eolian și WINDNOVA S.R.L. cu două oferte distincte, de 19,5 MW și 20 MW eolian.
Nimic din această suprapunere nu constituie o încălcare a legii în vigoare. Procedurile sunt distincte, criteriile de participare la licitații nu includ un filtru bazat pe istoricul de conformare cu obligațiile din avizele anterioare. Un investitor care are un dosar activ cu ANRE și contestă o taxă de 15 milioane lei poate, legal, să participe simultan la o licitație de stat pentru capacități noi.
Dar tocmai asta e problema: cadrul legal actual permite această situație fără nicio verificare suplimentară. Un investitor care n-a valorificat un aviz anterior, care contestă sancțiunea și care nu a plătit nimic statului poate accesa, prin proceduri competitive, sprijin public pentru proiecte noi, fără ca autoritatea care organizează licitația să fie obligată să ia în calcul istoricul de conformare. Într-un sector în care capacitățile de racordare sunt limitate și accesul la rețea e o resursă rară, absența acestui criteriu de eligibilitate nu e un detaliu tehnic. E o lacună de politică publică.
A doua cale de atenuare: mecanismul garanțiilor financiare
Pe lângă instanță, companiile pot folosi un al doilea instrument legal pentru a reduce efectul sancțiunii. Legea nr. 164/2025 prevede, la art. 72 alin. (9) și (10), posibilitatea restituirii garanției financiare de bună execuție sau a scutirii de la depunerea ei, în anumite condiții.
Potrivit datelor ANRE, doi titulari au solicitat restituirea garanțiilor în cazul avizelor gestionate de Î.S. Moldelectrica. Într-unul dintre cazuri, ANRE a decis să nu aplice taxa de nevalorificare. Alte două cereri similare, legate de avize gestionate de Î.C.S. Premier Energy Distribution S.A., se aflau în analiză la momentul răspunsului ANRE.
Mecanismul restituirii sau scutirii garanției are un scop legitim: pot exista situații în care nevalorificarea avizului nu a fost din vina investitorului, de exemplu, probleme de autorizare, blocaje administrative sau circumstanțe excepționale. Legea lasă spațiu de acțiune pentru astfel de cazuri. Problema apare când acest mecanism e disponibil simultan cu contestația judiciară: un investitor poate ataca sancțiunea în instanță și, în același timp, poate solicita restituirea sau scutirea garanției pe cale administrativă. Cele două proceduri nu se exclud reciproc. Rezultatul practic e că consecința financiară a nevalorificării unui aviz poate fi atacată pe două fronturi deodată, crescând probabilitatea ca, pe cel puțin unul din ele, să nu se plătească nimic.
Ce înseamnă, în final, 403 MW eliberați și 131 de milioane neîncasați
Privind cifrele în ansamblu: 403,19 MW de capacitate de racordare au fost eliberați din rețea în urma expirării avizelor nevalorificate, prin toate mecanismele combinate, inclusiv renunțări benevole. Dintre aceștia, 262,45 MW corespund proiectelor pentru care ANRE a aplicat taxa de nevalorificare. Aceste capacități sunt acum, formal, disponibile pentru noi investitori care vor să construiască centrale reale.
Dar cei 131 de milioane de lei aplicați ca sancțiune rămân, la momentul acestui articol, zero la bugetul de stat. Serviciul Fiscal de Stat n-a executat silit pe nimeni.
Ceea ce arată această situație nu e că ANRE a greșit aplicând legea, a aplicat-o corect. Nu e că firmele au greșit contestând – au tot dreptul legal să o facă. Problema e că un mecanism de sancțiune conceput să descurajeze rezervările speculative poate fi neutralizat sistematic prin contestație judiciară, fără niciun cost imediat pentru cel sancționat. Atâta timp cât poți amâna plata ani de zile, calculul e simplu: contestezi, câștigi timp și speri că ceva se schimbă pe drum.
Un mecanism de descurajare care nu produce consecințe financiare imediate nu descurajează. Confirmă, dimpotrivă, că miza contestației merită întotdeauna efortul. Asta e dilema reală pe care o ridică întrebarea la care autoritățile de reglementare și legiuitorul nu au dat încă un răspuns.
Datele privind companiile sancționate, valoarea individuală a taxelor aplicate, stadiul litigiilor și structura asociaților provin dintr-un răspuns oficial al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, transmis presei. Cifrele agregate – valoarea totală a taxelor de 131 385 000 lei și capacitatea de 403,19 MW vizată de avizele expirate sau nevalorificate — sunt confirmate și din surse publice. Redacția nu a obținut un punct de vedere din partea companiilor menționate până la momentul publicării.
